HARDWARE s. n. (Cib.) Structură fizică a unui sistem de calcul electronic; echipamentul propriu-zis; hard. [Pr.: hardŭer] – Cuv. engl.

hardware si [At: DEX² / P: had-ueă / E: eg hardware] (Cib) 1 Structură fizică a unui sistem de calcul și diverse periferice Si: hard (1). 2 Echipament propriu-zis al sistemului de calcul Si: hard (2).

HARDWARE subst.^[1] (Cib.) Structură fizică a unui sistem de calcul și diverse periferice; echipamentul propriu-zis; hard. [Pr.: harduer] – Cuv. engl.

HARDWARE s.n. (Cib.; op. software) Sistem electronic de elaborare a datelor, considerat sub aspect fizic, adică al mașinilor și al dispozitivelor care îl compun. [Pron. had-veă. / engl., fr. hardware – obiecte de metal].

HARDWARE [-UER] s. n. ansamblu de elemente (circuite, mașini, dispozitive) care compun un calculator electronic; hard. (< engl. hardware)

HARDWARE [pr.: hardueăr] n. Ansamblul componentelor și dispozitivelor care formează un sistem electronic de calcul. /Cuv. engl.

HARD n. v. HARDWARE

!hardware (engl.) [ware pron. ŭer] (desp. hard-ware) s. n., pl. hardware-uri; abr. (fam.) hard

hardware (angl.) [ware pron. uer] (hard-ware) s. n., art. hardware-ul

HARDWARE [há:dueə] (cuv. engl.) (INFORM.) Ansamblul componentelor fizice ale unui sistem de calcul (tastatura, procesorul, discul fix, discul flexibil, monitorul, imprimante etc.).