hangar¹ sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: hang + -ar] (Reg) Cobzar.

hangar² sn [At: PAS, Z. IV, 45 / Pl: ~e / E: fr hangar] Construcție amplasată în apropierea pistei de decolare și aterizare, destinată adăpostirii, reparării și întreținerii avioanelor.

HANGAR, hangare, s. n. Construcție mare destinată adăpostirii și reparării avioanelor, tractoarelor, batozelor etc. Dintr-un hangar, porni un tractor botos. CAMILAR, TEM. 47.

HANGAR s.n. Construcție mare, formată dintr-un acoperiș înălțat pe stîlpi și cu mai multe deschideri laterale, destinată adăpostirii avioanelor, tractoarelor etc. [< fr. hangar].

HANGAR s. n. construcție mare, cu mai multe deschideri laterale, destinată adăpostirii avioanelor, tractoarelor etc. (< fr. hangar)

HANGAR ~e n. Construcție specială amplasată în apropierea aerodromului pentru adăpostirea avioanelor și pentru lucrările de reparație a acestora. /<fr. hangar

*hangár n., pl. e (fr. hangar, de orig. neșt. Cp. cu hambar). Mare șopron de fer (une-orĭ numaĭ un simplu acoperemînt de stîlpĭ) de adăpostit aeroplane, trăsurĭ, lăzĭ, baloturĭ, sacĭ ș. a.

hangar (construcție) s. n., pl. hangare

hangar (construcție) s. n., pl. hangare

hangar s. n., pl. hangare

hangar

HANGAR clădire special construită și utilată în vederea adăpostirii, reparării, reviziei și întreținerii aeronavelor. Hangarul este format dintr-un acoperiș înălțat pe stâlpi și mai multe deschideri laterale.