12 definiții pentru handralău hăndrălău

HANDRALẮU s. m. v. hăndrălău.

HANDRALẮU, handralăi, s. m. (Depr.) Flăcău care umblă după fete. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla handralău = a umbla de colo până colo fără nici o treabă; a hoinări. [Var.: hăndrălắu s. m.] – Cf. magh. vándorló.

HANDRALẮU, handralăi, s. m. (Depreciativ) Flăcău. Pe ici-colea s-anină printre acești mici și cîte-un handralău de cei mari. ȘEZ. III 179. ◊ Expr. A umbla handralău = a umbla de colo pînă colo fără nici o treabă. – Variantă: hăndrălắu (PAS, Z. III 251, M. I. CARAGIALE, C. 85) s. m.

handralău s. m. (sil. -lău), art. handralăul; pl. handralăi, art. handralăii

HANDRALẮU ~i m. pop. Tânăr care manifestă interes exagerat față de fete; hătălău. /cf. ung. vándorló

handralắŭ și -nắŭ (Munt.) și handraléț (Munt. est. Mold.) m. (ung. vándorló, d. germ. wanderer, călător. V. vindireŭ). Iron. Hatalăŭ, nandraș, amant (maĭ ales al servitoarelor și altor femeĭ din popor). V. hojmalăŭ.

HĂNDRĂLẮU, hăndrălăi, s. m. (Depr.) Flăcău care umblă după fete. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla hăndrălău = a umbla de colo până colo fără nicio treabă; a hoinări. [Var.: handralắu s. m.] – Cf. magh. vándorló.

HĂNDRĂLĂU, hăndrălăi, s. m. V. handralău.

HĂNDRĂLẮU s. m. v. handralău.

!hăndrălắu (pop.) s. m., art. hăndrălắul; pl. hăndrălắi, art. hăndrălắii

nandralău m. Mold. ștrengar: vrai să te bușească cei nandralăi prin omăt ? CR. [Fuziune din un (h)andralău, de origină necunoscută].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

hăndrălắu, hăndrălăi, (handralău), s.m. – (reg.) 1. Hoinar. 2. Flăcău care umblă după fete. – Cf. magh. vándorló „migrator” (DEX) < germ. Wanderer „călător” (Scriban); din handră „zdreanță” + suf. -ălău (MDA).

Intrare: handralău
handralău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular handralău handralăul
plural handralăi handralăii
genitiv-dativ singular handralău handralăului
plural handralăi handralăilor
vocativ singular
plural
hăndrălău
substantiv masculin (M69) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hăndrălău hăndrălăul
plural hăndrălăi hăndrălăii
genitiv-dativ singular hăndrălău hăndrălăului
plural hăndrălăi hăndrălăilor
vocativ singular
plural