handicap sn [At: RALEA, E. O. 329 / Pl: !uri / E: fr handicap] 1 Întrecere sportivă (mai ales alergări de cai). 2 (Fig) întrecere. 3 Greutate suplimentară, diferență de timp sau distanță impusă unora dintre concurenți la o întrecere sportivă. 4 (Fig) Piedică. 5 Deficiență motorie, mintală sau orice altă infirmitate a unei persoane.

HANDICAP, handicapuri, s. n. 1. (Sport) Întrecere în care concurenții inferiori capătă un avantaj pentru a se egala șansele; avantajul acordat unui concurent inferior. A acorda un handicap. ▭ Nu pot admite Să fiu învins la handicap. TOPÎRCEANU, M. 71. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa concurentă. La reluare, echipa dă impresia că vrea să refacă handicapul. 2. Fig. Greutate ivită în munca cuiva, piedică întîmpinată în muncă.

HANDICAP s.n. 1. (Sport) Avantaj pe care îl capătă concurenții mai slabi într-o competiție pentru a avea șanse egale; avantaj acordat unui concurent mai slab. ♦ Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă. 2. (Fig.) Greutate, piedică în muncă etc. [< engl., fr. handicap].

HANDICAP s. n. 1. (sport) avantaj acordat unui concurent mai slab într-o competiție pentru a avea șanse egale. ◊ totalitatea punctelor cu care o echipă sau un concurent a fost pus în inferioritate de adversar. 2. dezavantaj care pune pe cineva în stare de inferioritate. 3. deficiență fizică. (< engl., fr. handicap)

HANDICAP ~uri n. 1) (în competițiile sportive) Avantaj acordat unui concurent mai slab (pentru a egala șansele de câștig). 2) (în competițiile sportive) Diferență (mare) de puncte dintre echipa învingătoare și cea învinsă. 3) Piedică în desfășurarea unei activități; dezavantaj. 4) fig. Stare de inferioritate (fizică sau morală). /<engl., fr. handicap

handicap s. n., pl. handicapuri

handicap s. n., pl. handicapuri

handicap s. n., pl. handicapuri

HANDICAP s. v. dezavantaj, dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă.

handicap s. v. DEZAVANTAJ. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIȘTE. PIEDICĂ. STAVILĂ.

Handicap – cuvînt englezesc din lumea turfului. E vorba de o alergare la care, participînd cai de orice vîrstă, se lac anumite înlesniri concurenților inferiori, pentru a se echilibra șansele. Acest termen a depășit însă pista lui sportivă și acum… aleargă prin diferite graiuri, avînd la figurat înțelesul de „greutate”, „piedică”. Topîrceanu, în poezia Expunere de motive, utilizează cuvîntul: „…Nu pot admite Să fiu învins la handicap”. Dar mai are și înțelesul de avantaj, întîietate, avans. Și atunci se spune: „are un handicap asupra mea: licența!”