6 definiții pentru hanat

hanat sn [At: IORGA, L. II, 251 / Pl: ~uri / E: han1 + -at] Domnie a unui han1 (1).

HANÁT, hanaturi, s. n. Stat, teritoriu condus de un han1. – Han1 + suf. -at.

HANÁT, hanaturi, s. n. Stat, teritoriu condus de un han1. – Han1 + suf. -at.

hanát s. n., pl. hanáturi

HANÁT ~uri n. ist. Stat condus de un han. /han + suf. ~at


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

hanát s. n., pl. hanáturi/hanáte

HANATUL CRIMEII, stat feudal tătar. Constituit în c. 1430, în urma descompunerii Hoardei de Aur, pe terit. care cuprindea pen. Crimeea, Kubanul, reg. M. Azov și țărmul de N al Mării Negre. Capitala la Bahcisarai. Sub dinastia Ghirailor, tătarii de aici au făcut dese incursiuni de pradă în Rusia, Ucraina, Polonia și Țările Române. Vasal Imp. Otoman (1475-1775), iar din 1783 alipit Rusiei.

Intrare: hanat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hanat
  • hanatul
  • hanatu‑
plural
  • hanaturi
  • hanaturile
genitiv-dativ singular
  • hanat
  • hanatului
plural
  • hanaturi
  • hanaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hanat

  • 1. Stat, teritoriu condus de un han (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Han (1.) + sufix -at.
    surse: DEX '09 DEX '98