hălui vt [At: MDA ms / Pzi: ~esc / E: hală² + -ui] (Reg; în superstiții; subiectul e un duh rău) 1 A poci. 2 A face să se îmbolnăvească de epilepsie. 3 A face pe cineva să paralizeze.

haluĭésc v. tr. (d. hală 1). Trans. Ban. Izbesc, îmbolnăvesc, paralizez, vorbind de influența halelor din poveștĭ: un om haluit.