Definiția cu ID-ul 1348320:
Regionalisme / arhaisme
haluí, haluiesc, v.t. (reg.) 1. A lovi, a izbi. 2. A tăbăci. – Din hale „iele” (ref. la obiceiul acestor zâne de a-i izbi de pământ pe oameni, după ce i-au ridicat în aer).
haluí, haluiesc, v.t. (reg.) 1. A lovi, a izbi. 2. A tăbăci. – Din hale „iele” (ref. la obiceiul acestor zâne de a-i izbi de pământ pe oameni, după ce i-au ridicat în aer).