2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HALOGENÚRĂ, halogenuri, s. f. Compus al unui halogen cu un alt element chimic, cu un radical organic sau anorganic. – Din fr. halogénure.

HALOGENÚRĂ, halogenuri, s. f. Compus al unui halogen cu un alt element chimic, cu un radical organic sau anorganic. – Din fr. halogénure.

halogenu sf [At: LTR / Pl: -ri / E: halogen + -ură cf fr halogénure] (Chm) Sare rezultată din combinarea unui halogen cu un metal Si: haloid.

HALOGENÚRĂ s.f. Compus al unui halogen cu alte elemente chimice sau radicali organici. [< fr. halogénure].

HALOGENÚRĂ s. f. compus al unui halogen cu un alt element sau cu un radical. (< fr. halogénure)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

halogenúră s. f., g.-d. art. halogenúrii; pl. halogenúri

halogenúră s. f., g.-d. art. halogenúrii; pl. halogenúri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

halogenuri, cls. de min. care reunește compuși cu legături ionice de tipul fluorurilor, clorurilor, bromurilor și iodurilor ce leagă cationi cu sarcini mici și capacitate slabă de polarizare (Na+, K+, Ca2+, Mg2+ etc.; ex.: halit, silvină, fluorină etc.). De aceea, h. au proprietăți specifice: transparență ridicată, lipsă de culoare, G mică, solubilitate foarte mare în apă, luciu sticlos etc. În natură, cele mai răspândite sunt clorurile, care se formează prin procese sedimentare, în urma precipitării chimice din soluții hipersaline, în medii lagunare sau supralitorale; fluorurile se concentrează prin procese lichid magmatice timpurii.

Intrare: halogenuri
halogenuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: halogenură
halogenură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halogenu
  • halogenura
plural
  • halogenuri
  • halogenurile
genitiv-dativ singular
  • halogenuri
  • halogenurii
plural
  • halogenuri
  • halogenurilor
vocativ singular
plural

halogenură

  • 1. Compus al unui halogen cu un alt element chimic, cu un radical organic sau anorganic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: