7 definiții pentru halogenură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HALOGENURĂ, halogenuri, s. f. Compus al unui halogen cu un alt element chimic, cu un radical organic sau anorganic. – Din fr. halogénure.
HALOGENURĂ, halogenuri, s. f. Compus al unui halogen cu un alt element chimic, cu un radical organic sau anorganic. – Din fr. halogénure.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
halogenură sf [At: LTR / Pl: -ri / E: halogen + -ură cf fr halogénure] (Chm) Sare rezultată din combinarea unui halogen cu un metal Si: haloid.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HALOGENURĂ s.f. Compus al unui halogen cu alte elemente chimice sau radicali organici. [< fr. halogénure].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HALOGENURĂ s. f. compus al unui halogen cu un alt element sau cu un radical. (< fr. halogénure)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
halogenură s. f., g.-d. art. halogenurii; pl. halogenuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
halogenură s. f., g.-d. art. halogenurii; pl. halogenuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
halogenură s. f., g.-d. art. halogenurii; pl. halogenuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
halogenură, halogenurisubstantiv feminin
- 1. Compus al unui halogen cu un alt element chimic, cu un radical organic sau anorganic. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- halogénure DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.