9 definiții pentru halebardă (pl. halebarde), halebardă (pl. halebărzi)   declinări

HALEBÁRDĂ, halebarde, s. f. Armă medievală în formă de lance cu un vârf de fier ascuțit, prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe partea opusă cu un cârlig. [Var.: alebárdă s. f.] – Din fr. hallebarde.

HALEBÁRDĂ, halebarde, s. f. Armă medievală în formă de lance cu un vârf de fier ascuțit, prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe partea opusă cu un cârlig. [Var.: alebárdă s. f.] – Din fr. hallebarde.

HALEBÁRDĂ, halebarde, s. f. Armă medievală în formă de suliță cu mîner lung de lemn și cu un vîrf de fier prevăzut într-o parte cu un tăiș în formă de bardă, iar în cealaltă cu unul în formă de cîrlig. – Pl. și: halebărzi (VORNIC, O. 24). – Variantă: alebárdă s. f.

halebárdă s. f., g.-d. art. halebárdei; pl. halebárde

halebárdă s. f., g.-d. art. halebárdei; pl. halebárde

HALEBÁRDĂ s.f. Armă medievală în formă de lance, care avea vârful de fier prevăzut cu o bardă pe o parte și cu un cârlig pe partea opusă. [Pl. -barde, -bărzi, var. alebardă s.f. / < fr. hallebarde].

HALEBÁRDĂ s. f. armă medievală în formă de lance, cu vârful de fier prevăzut cu o bardă pe o parte și cu un cârlig pe partea opusă. (< fr. hallebarde)

HALEBÁRDĂ ~e f. Armă (în evul mediu) în formă de lance cu vârful ascuțit prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe cealaltă cu un cârlig. [G.-D. halebardei] /<fr. hallebarde

*halebárdă f., pl. e (fr. hallebarde, d. germ. helm-barte, „bardă de coĭf”). Un fel de suliță lungă care avea și un tăiuș (ca baltagu), și un cĭoc (ca tîrnăcopu).