16 definiții pentru halebardă alebardă

HALEBÁRDĂ, halebarde, s. f. Armă medievală în formă de lance cu un vârf de fier ascuțit, prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe partea opusă cu un cârlig. [Var.: alebárdă s. f.] – Din fr. hallebarde.

HALEBÁRDĂ, halebarde, s. f. Armă medievală în formă de lance cu un vârf de fier ascuțit, prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe partea opusă cu un cârlig. [Var.: alebárdă s. f.] – Din fr. hallebarde.

HALEBÁRDĂ, halebarde, s. f. Armă medievală în formă de suliță cu mîner lung de lemn și cu un vîrf de fier prevăzut într-o parte cu un tăiș în formă de bardă, iar în cealaltă cu unul în formă de cîrlig. – Pl. și: halebărzi (VORNIC, O. 24). – Variantă: alebárdă s. f.

halebárdă s. f., g.-d. art. halebárdei; pl. halebárde

halebárdă s. f., g.-d. art. halebárdei; pl. halebárde

HALEBÁRDĂ s.f. Armă medievală în formă de lance, care avea vârful de fier prevăzut cu o bardă pe o parte și cu un cârlig pe partea opusă. [Pl. -barde, -bărzi, var. alebardă s.f. / < fr. hallebarde].

HALEBÁRDĂ s. f. armă medievală în formă de lance, cu vârful de fier prevăzut cu o bardă pe o parte și cu un cârlig pe partea opusă. (< fr. hallebarde)

HALEBÁRDĂ ~e f. Armă (în evul mediu) în formă de lance cu vârful ascuțit prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe cealaltă cu un cârlig. [G.-D. halebardei] /<fr. hallebarde

*halebárdă f., pl. e (fr. hallebarde, d. germ. helm-barte, „bardă de coĭf”). Un fel de suliță lungă care avea și un tăiuș (ca baltagu), și un cĭoc (ca tîrnăcopu).

alebárdă sf vz halebardă

ALEBÁRDĂ s. f. v. halebardă.

ALEBÁRDĂ s. f. v. halebardă.

ALEBÁRDĂ s. f. v. halebardă.

ALEBÁRDĂ s. f. v. halebardă.

ALEBÁRDĂ s.f. v. halebardă.

alebardă f. suliță al cării fier e încrucișat cu altul în formă de semicerc.

Intrare: halebardă
halebardă (pl. -e) substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular halebardă halebarda
plural halebarde halebardele
genitiv-dativ singular halebarde halebardei
plural halebarde halebardelor
vocativ singular
plural
halebardă (pl. -i) substantiv feminin
Surse flexiune: DLRLC, DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular halebardă halebarda
plural halebărzi halebărzile
genitiv-dativ singular halebărzi halebărzii
plural halebărzi halebărzilor
vocativ singular
plural
alebardă substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alebardă alebarda
plural alebarde alebardele
genitiv-dativ singular alebarde alebardei
plural alebarde alebardelor
vocativ singular
plural

halebardă alebardă

  • 1. Armă medievală în formă de lance cu un vârf de fier ascuțit, prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe partea opusă cu un cârlig.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: