2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAHÁM, hahami, s. m. 1. Persoană care taie vite și păsări după prescripții rituale mozaice. 2. (Înv.) Rabin. – Din tc. haham.

haham sm [At: AMIRAS, ap. LET. III, 133/12 / Pl: ~i / E: tc haham] 1 (Înv) Rabin. 2 (Înv; îc) ~-bașa Mare rabin. 3 Tăietor de vite și păsări de sacrificiu la evrei Si: hamân.

HAHÁM, hahami, s. m. 1. Persoană însărcinată cu tăierea rituală a vitelor și a păsărilor la mozaici. 2. (Înv.) Rabin. – Din tc. haham.

HAHÁM, hahami, s. m. Cel care taie vite și păsări la evrei, cu respectarea anumitor prescripții religioase. Soții Lang stăteau în casa hahamului, în fund. REBREANU, I. 64.

HAHÁM ~i m. Persoană însărcinată să taie vite și păsări conform prescripțiilor religiei mozaice. /<turc. haham

haham m. 1. od., rabin; 2. azi, tăietor de vite și de păsări (după ritul evreesc); 3. (ironic) arhanghel: te strânge hahamul de gât. [Turc. HAHAM, lit. înțelept, învățat].

hahám m. (turc. haham, d. ebr. haham, înțelept). Rabin (Vechĭ). Tăĭetor de vite și de păsărĭ la jidanĭ.

hahám-bașá f., pl. ale, saŭ m. fără pl., gen. al luĭ (turc. haham-bašy). Vechĭ. Șefu rabinilor (care plătea un bir cămărașiiĭ marĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hahám (hahámi), s. m. – Rabin. – Mr. haham. Tc. haham (Șeineanu, II, 194; Lokotsch 788; Ronzevalle 83; DAR), din ebr. hacham „învățat”; cf. ngr. χαχάμης. Sec. XVIII. – Der. haham-bașa, s. m. (înv., mare rabin), din tc. haham bași.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hahám-báșa s.m. (înv.) marele rabin (la evrei).

Intrare: haham
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haham
  • hahamul
  • hahamu‑
plural
  • hahami
  • hahamii
genitiv-dativ singular
  • haham
  • hahamului
plural
  • hahami
  • hahamilor
vocativ singular
  • hahamule
  • hahame
plural
  • hahamilor
Intrare: haham-bașa
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haham-bașa
plural
  • hahami-bașale
genitiv-dativ singular
  • haham-bașa
plural
  • hahami-bașale
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

haham

  • 1. Persoană care taie vite și păsări după prescripții rituale mozaice.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Soții Lang stăteau în casa hahamului, în fund. REBREANU, I. 64.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: