3 intrări
26 de definiții
din care- explicative DEX (16)
- ortografice DOOM (4)
- etimologice (1)
- jargon (2)
- enciclopedice (3)
Explicative DEX
hagi[1] sm vz hagiu
- DLR, a cărui sinteză este MDA2, nu consemnează această accentuare. — Ladislau Strifler
hagì m. V. hagiu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAGIU, hagii, s. m. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc. – Din tc. hacı.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAGIU, hagii, s. m. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc. – Din tc. hacı.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
agiu2[1] sn vz hagiu
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hagio- [At: DN3 / P: ~gi-o / E: fr hagio-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Sfânt. 2 Sacru. 3 Referitor la sfinți. 4 Specific sfinților. 5 Al sfinților. 6 De sfinți. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hagiu[1] sm [At: (a. 1740) URICARIUL XXIV, 442 / V: ~gi / Pl: ~ii / E: tc hagi] 1 Creștin care a călătorit la Ierusalim. 2 Musulman care a călătorit la Meca. 3 (Pex) Pelerin. 4 (Îf ~gi) Titlu dat persoanelor care au făcut o astfel de călătorie.
- DLR, a cărui sinteză este MDA2, nu consemnează această accentuare. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AGIU1 = HAGIU.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
HAGIU sm. Cel ce a făcut o călătorie la locurile sfinte, spre a se închina (la Ierusalim − creștinii, la Meca − mahometanii): în dreapta altarului sta în picioare un ~ făcînd cruci peste cruci (D.-zamf.) ; F Ⓕ : a se face ~, a sărăci [tc. haǧi].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
AGIU s. m. v. hagiu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HAGIU, hagii, s. m. (Învechit) Creștin sau musulman care a făcut un pelerinaj și s-a închinat la locurile considerate de religiile respective ca fiind sfinte. Tartanul ei de cașmir, cadou adus din Ierusalim de un unchi hagiu! BASSARABESCU, S. N. 35. Bătrînul s-a dus la hagialîc și s-a întors... «hagiu». DELAVRANCEA, H. TUD. 23. Socrul meu... e și hagiu. ALECSANDRI, T. 1224. – Variantă: agiu s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAGIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sfînt”, „sacru”. [Pron. -gi-o-. / < fr. hagio-, cf. gr. hagios].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAGIO- elem. „sfânt”. (< fr. hagio-, cf. gr. hagios)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
HAGIU ~i m. înv. 1) Persoană care a fost să se închine la locurile sfinte. 2) Titlu pe care îl primea cel care făcea o astfel de călătorie. /<turc. haci
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hagiu m. 1. cel ce s’a dus să se închine la locurile sfinte (Ierusalim, Meca); 2. titlu onorific ce se dobândia după întoarcerea dintr’o asemenea călătorie (și sub forma hagi): hagiul a pretins să ședem în casa lui AL. Ginerele lui Hagi Petcu Al. [Turc. HADJI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
agíŭ, V. hagiŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hagíŭ m. (turc. [d. ar.] haği, pelerin). Creștin care a vizitat Ĭerusalimu. Musulman care a vizitat Meca și Medina. – Rar saŭ vechĭ agíŭ. Fem. hagiĭcă (bg. hağiĭka), pl. e. Ca titlu onorific hagi-, precum: Hagi-Tudose.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
hagiu s. m., art. hagiul; pl. hagii, art. hagiii (desp. -gi-ii) (dar: Hagi Tudose s. propriu m.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hagiu s. m., art. hagiul; pl. hagii, art. hagiii (-gi-ii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hagiu s. m. (în nume proprii Hagi-), art. hagiul; pl. hagii, art. hagiii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hagiu, -gii pl. a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
hagiu (hagii), s. m. – Pelerin, mai ales la Ierusalim sau, cu referire la musulmani, la Mecca. – Mr. hagiu, aghiu. Tc. haci (Șeineanu[1], II, 194; Ronzevalle 80), cf. ngr. χατζῆς, alb. haği, bg. hadžiia, sb. haği(ja); cuvîntul tc. provine din ngr. ἄγιος „sfînt”. – Der. hagealîc, s. n. (pelerinaj), din tc. hacilik; hagiică, s. f. (femeie care face pelerinaj).
- Șăineanu — Octavian Mocanu
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Jargon
HAGI-, v. HAGIO-. □ ~onim (v. -onim), s. n., nume sacru.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
HAGIO- „sacru, sfînt”. ◊ gr. hagios „sacru” > fr. hagio-, germ. id. > rom. hagio-. □ ~graf (v. -graf), s. m., autor care scrie despre viețile sfinților; ~grafie (v. -grafie), s. f., ramură a teologiei care studiază viețile sfinților; sin. hagiologie; ~logie (v. -logie1), s. f., hagiografie*.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Enciclopedice
HAGI, Gheorghe (n. 1965, Săcele, jud. Constanța), fotbalist român. Carieră internă (F.C. Farul, Sportul Studențesc, Steaua) și internațională remarcabilă (Real Madrid, F.C. Barcelona, Galatasaray Istanbul). Demonstrează o tehnică de joc deosebită și inteligență tactică de joc.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORNESCU, Traian Hagi (1885-1965), pictor, grafician, scenograf român. Bogată activitate în domeniul scenografiei la Teatrul Național din București și Teatrul Giulești („Visul unei nopți de vară” și „Femeia îndărătnică” de Shakespeare, „Gaițele” de Al. Kirițescu).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HAGI-MOSCO, Emanoil (1882-1976, n. București), istoric și publicist român. Fondator (1970) al Comisiei de heraldică, genealogie și sigilografie. Contribuții în domeniul heraldicii românești („Steme boierești române, 90 de steme în culori”, „Boierii lui Mihai Viteazul”, „București. Amintirile unui oraș”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M999) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hagioelement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „sfânt”, „sacru”. MDA2 DN MDN '00 DETS
etimologie:
- hagio- MDA2 DN MDN '00
- hagios DN MDN '00 DETS
hagiu, hagiisubstantiv masculin
- 1. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Tartanul ei de cașmir, cadou adus din Ierusalim de un unchi hagiu! BASSARABESCU, S. N. 35. DLRLC
- Bătrînul s-a dus la hagialîc și s-a întors... «hagiu». DELAVRANCEA, H. TUD. 23. DLRLC
- Socrul meu... e și hagiu. ALECSANDRI, T. 1224. DLRLC
- 1.1. Pelerin. MDA2sinonime: pelerin
- 1.2. (În forma hagi) Titlu dat persoanelor care au făcut o astfel de călătorie. MDA2
-
etimologie:
- hacı, hagi DEX '09 MDA2 DEX '98