3 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hagi[1] sm vz hagiu

  1. DLR, a cărui sinteză este MDA2, nu consemnează această accentuare. — Ladislau Strifler

HAGÍU, hagii, s. m. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc. – Din tc. hacı.

HAGÍU, hagii, s. m. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc. – Din tc. hacı.

agiu2[1] sn vz hagiu

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

hagiu[1] sm [At: (a. 1740) URICARIUL XXIV, 442 / V: ~gi / Pl: ~ii / E: tc hagi] 1 Creștin care a călătorit la Ierusalim. 2 Musulman care a călătorit la Meca. 3 (Pex) Pelerin. 4 (Îf ~gi) Titlu dat persoanelor care au făcut o astfel de călătorie.

  1. DLR, a cărui sinteză este MDA2, nu consemnează această accentuare. — Ladislau Strifler

HAGÍU, hagii, s. m. (Învechit) Creștin sau musulman care a făcut un pelerinaj și s-a închinat la locurile considerate de religiile respective ca fiind sfinte. Tartanul ei de cașmir, cadou adus din Ierusalim de un unchi hagiu! BASSARABESCU, S. N. 35. Bătrînul s-a dus la hagialîc și s-a întors... «hagiu». DELAVRANCEA, H. TUD. 23. Socrul meu... e și hagiu. ALECSANDRI, T. 1224. – Variantă: agíu s. m.

HAGÍU ~i m. înv. 1) Persoană care a fost să se închine la locurile sfinte. 2) Titlu pe care îl primea cel care făcea o astfel de călătorie. /<turc. haci

hagiu m. 1. cel ce s’a dus să se închine la locurile sfinte (Ierusalim, Meca); 2. titlu onorific ce se dobândia după întoarcerea dintr’o asemenea călătorie (și sub forma hagi): hagiul a pretins să ședem în casa lui AL. Ginerele lui Hagi Petcu Al. [Turc. HADJI].

hagíŭ m. (turc. [d. ar.] haği, pelerin). Creștin care a vizitat Ĭerusalimu. Musulman care a vizitat Meca și Medina. – Rar saŭ vechĭ agíŭ. Fem. hagiĭcă (bg. hağiĭka), pl. e. Ca titlu onorific hagi-, precum: Hagi-Tudose.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hagiu s. m., art. hagiul; pl. hagii, art. hagiii (desp. -gi-ii) (dar: Hagi Tudose s. propriu m.)

hagiu s. m., art. hagiul; pl. hagii, art. hagiii (-gi-ii)

hagíu s. m. (în nume proprii Hagi-), art. hagíul; pl. hagíi, art. hagíii

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hagíu (hagíi), s. m. – Pelerin, mai ales la Ierusalim sau, cu referire la musulmani, la Mecca. – Mr. hagiu, aghiu. Tc. haci (Șeineanu[1], II, 194; Ronzevalle 80), cf. ngr. χατζῆς, alb. haği, bg. hadžiia, sb. haği(ja); cuvîntul tc. provine din ngr. ἄγιος „sfînt”. – Der. hagealîc, s. n. (pelerinaj), din tc. hacilik; hagiică, s. f. (femeie care face pelerinaj).

  1. Șăineanu — Octavian Mocanu

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HAGI-, v. HAGIO-.~onim (v. -onim), s. n., nume sacru.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HAGI, Gheorghe (n. 1965, Săcele, jud. Constanța), fotbalist român. Carieră internă (F.C. Farul, Sportul Studențesc, Steaua) și internațională remarcabilă (Real Madrid, F.C. Barcelona, Galatasaray Istanbul). Demonstrează o tehnică de joc deosebită și inteligență tactică de joc.

CORNESCU, Traian Hagi (1885-1965), pictor, grafician, scenograf român. Bogată activitate în domeniul scenografiei la Teatrul Național din București și Teatrul Giulești („Visul unei nopți de vară” și „Femeia îndărătnică” de Shakespeare, „Gaițele” de Al. Kirițescu).

HAGI-MOSCO, Emanoil (1882-1976, n. București), istoric și publicist român. Fondator (1970) al Comisiei de heraldică, genealogie și sigilografie. Contribuții în domeniul heraldicii românești („Steme boierești române, 90 de steme în culori”, „Boierii lui Mihai Viteazul”, „București. Amintirile unui oraș”).

Intrare: Hagi
nume propriu (I3)
  • Hagi
Intrare: hagi (pref.)
hagi (pref.)
prefix (I7-P)
  • hagi
Intrare: hagiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hagiu
  • hagiul
  • hagiu‑
plural
  • hagii
  • hagiii
genitiv-dativ singular
  • hagiu
  • hagiului
plural
  • hagii
  • hagiilor
vocativ singular
  • hagiule
plural
  • hagiilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agiu
  • agiul
  • agiu‑
plural
  • agii
  • agiii
genitiv-dativ singular
  • agiu
  • agiului
plural
  • agii
  • agiilor
vocativ singular
  • agiule
plural
  • agiilor
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hagi
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hagiu, hagiisubstantiv masculin

  • 1. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tartanul ei de cașmir, cadou adus din Ierusalim de un unchi hagiu! BASSARABESCU, S. N. 35. DLRLC
    • format_quote Bătrînul s-a dus la hagialîc și s-a întors... «hagiu». DELAVRANCEA, H. TUD. 23. DLRLC
    • format_quote Socrul meu... e și hagiu. ALECSANDRI, T. 1224. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Pelerin. MDA2
      sinonime: pelerin
    • 1.2. (În forma hagi) Titlu dat persoanelor care au făcut o astfel de călătorie. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.