HABOTNICIE s. f. Faptul de a fi habotnic; purtare sau deprindere de habotnic; zel exagerat pentru respectarea prescripțiilor religiei; bigotism. – Habotnic + suf. -ie.

habotnicie sf [At: I. BOTEZ, B. I, 54 / Pl: ~ii / E: habotnic + -ie] 1 Credință religioasă exagerată. 2 Zel exagerat pentru practicile religioase. 3 (Fig) Fanatism.

HABOTNICIE sf. Bigotism, fanatism, caracterul celui habotnic.

HABOTNICIE, habotnicii, s. f. Faptul de a fi habotnic; purtare sau deprindere de habotnic; zel exagerat pentru respectarea ritualurilor religiei; bigotism. – Habotnic + suf. -ie.

HABOTNICIE, habotnicii, s. f. Faptul de a fi habotnic, purtare sau deprindere de habotnic; zel exagerat pentru prescripțiile religiei. V. bigotism.

HABOTNICIE f. Comportare de habotnic; bigotism. /habotnic + suf. ~ie

habotnicíe f. Caracteru de a fi habotnic.

habotnicie s. f., art. habotnicia, g.-d. habotnicii, art. habotniciei

habotnicie s. f., art. habotnicia, g.-d. habotnicii, art. habotniciei

habotnicie s. f., art. habotnicia, g.-d. habotnicii, art. habotniciei; pl. habotnicii

HABOTNICIE s. v. bigotism.

HABOTNICIE s. (BIS.) bigotism, fanatism, (livr.) fervoare, (rar) bigoterie. (~ unui credincios.)