10 definiții pentru habotnicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HABOTNICÍE s. f. Faptul de a fi habotnic; purtare sau deprindere de habotnic; zel exagerat pentru respectarea prescripțiilor religiei; bigotism. – Habotnic + suf. -ie.

habotnicie sf [At: I. BOTEZ, B. I, 54 / Pl: ~ii / E: habotnic + -ie] 1 Credință religioasă exagerată. 2 Zel exagerat pentru practicile religioase. 3 (Fig) Fanatism.

HABOTNICÍE, habotnicii, s. f. Faptul de a fi habotnic; purtare sau deprindere de habotnic; zel exagerat pentru respectarea ritualurilor religiei; bigotism. – Habotnic + suf. -ie.

HABOTNICÍE, habotnicii, s. f. Faptul de a fi habotnic, purtare sau deprindere de habotnic; zel exagerat pentru prescripțiile religiei. V. bigotism.

HABOTNICÍE f. Comportare de habotnic; bigotism. /habotnic + suf. ~ie

habotnicíe f. Caracteru de a fi habotnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

habotnicíe s. f., art. habotnicía, g.-d. habotnicíi, art. habotnicíei

habotnicíe s. f., art. habotnicía, g.-d. habotnicíi, art. habotnicíei; pl. habotnicíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HABOTNICIE s. (BIS.) bigotism, fanatism, (livr.) fervoare, (rar) bigoterie. (~ unui credincios.)

Intrare: habotnicie
habotnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habotnicie
  • habotnicia
plural
  • habotnicii
  • habotniciile
genitiv-dativ singular
  • habotnicii
  • habotniciei
plural
  • habotnicii
  • habotniciilor
vocativ singular
plural

habotnicie

etimologie:

  • Habotnic + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09