habitual abitual

habitual

etimologie:

O definiție

*abituál, -ă adj. (mlat. habitualis, d. lat. habituare, a deprinde). Obișnuit, consuetudinar: plimbare abituală.

Intrare: habitual
abitual adjectiv
adjectiv (A1) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abitual abitualul abitua abituala
plural abituali abitualii abituale abitualele
genitiv-dativ singular abitual abitualului abituale abitualei
plural abituali abitualilor abituale abitualelor
vocativ singular
plural
habitual adjectiv rar
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular habitual habitualul habitua habituala
plural habituali habitualii habituale habitualele
genitiv-dativ singular habitual habitualului habituale habitualei
plural habituali habitualilor habituale habitualelor
vocativ singular
plural

7 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

HABITUÁL, -Ă, habituali, -e, adj. (Rar) Obișnuit, frecvent. [Pr.: -tu-al] – Din fr. habituel.

HABITUÁL, -Ă, habituali, -e, adj. (Rar) Obișnuit, frecvent. [Pr.: -tu-al] – Din fr. habituel.

habituál adj. m., pl. habituáli; f. sg. habituálă, pl. habituále

HABITUÁL, -Ă adj. (Rar) Obișnuit, frecvent. [Pron. -tu-al. / < fr. habituel].

HABITUÁL, -Ă adj. obișnuit, frecvent. (< fr. habituel)

HABITUÁL ~ă (~i, ~e) Care este obișnuit; frecvent. /<fr. habituel

abituál, -ă adj. v. habitual.