opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

HĂTMĂNESC, -EASCĂ, hătmănești, adj. Privitor la hatman, al hatmanului; care ține de hătmănie. – Hatman + suf. -esc.

HĂTMĂNESC, -EASCĂ, hătmănești, adj. Privitor la hatman, al hatmanului; care ține de hătmănie. – Hatman + suf. -esc.

hătmănesc, ~ească a [At: (a. 1803) URICARIUL, VII, 377 / Pl: ~ești / E: hatman + -esc] 1-4 Privitor la hatman (1, 3, 5, 8). 5-8 Care provine de la hatman (1, 3, 5, 8). 9-12 Care aparține hatmanului (1, 3, 5, 8). 13-17 Care se referă la hătmănie (5-9). 18-22 Care provine de la hătmănie (5-9). 23 Care aparține hătmăniei (9).

HĂTMĂNESC, -EASCĂ, hătmănești, adj. (Învechit) De hatman, al hatmanului, care ține de hătmănie. Seimenii hătmănești, împărțiți în 10 bulucbășii, peste care era baș-bulucbașa de seimeni. BĂLCESCU, O. I 119.

HĂTMĂNESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru hatmani; propriu hatmanilor. /hatman + suf. ~esc

hătmănesc a. ce ține de hatman: seimenii hătmănești.

hătmănésc, -eáscă adj. De hatman, al hatmanuluĭ: seĭmenĭ hătmăneștĭ.

hătmăni vi [At: N. COSTIN, ap. TDRG / Pzi: ~nesc / E: hatman] (Înv) 1-4 A fi hatman (1, 3, 5, 8). 5 A stăpâni.

A HĂTMĂNI ~esc intranz. A fi hatman; a deține funcția de hatman. /Din hatman

Ortografice DOOM

hătmănesc adj. m., f. hătmănească; pl. m. și f. hătmănești

hătmănesc adj. m., f. hătmănească; pl. m. și f. hătmănești

hătmănesc adj. m., f. hătmănească; pl. m. și f. hătmănești

Regionalisme / arhaisme

HĂTMĂNI vb. (Mold.) A guverna. [Isus Navi] au hătmănit izraileanilor. DOSOFTEI, VS; cf. N. COSTIN. Etimologie: hatman + suf. -i. Vezi și hatman, hătmănie. Cf. c. h i v e r n i, c h i v e r n i s i (1), ispravnici, s c h i v e r n i s i (1).

Intrare: hătmănesc
hătmănesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hătmănesc
  • hătmănescul
  • hătmănescu‑
  • hătmănească
  • hătmăneasca
plural
  • hătmănești
  • hătmăneștii
  • hătmănești
  • hătmăneștile
genitiv-dativ singular
  • hătmănesc
  • hătmănescului
  • hătmănești
  • hătmăneștii
plural
  • hătmănești
  • hătmăneștilor
  • hătmănești
  • hătmăneștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: hătmăni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hătmăni
  • hătmănire
  • hătmănit
  • hătmănitu‑
  • hătmănind
  • hătmănindu‑
 singular plural
  • hătmănește
  • hătmăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hătmănesc
 (să)
  • hătmănesc
  • hătmăneam
  • hătmănii
  • hătmănisem
a II-a (tu)
  • hătmănești
 (să)
  • hătmănești
  • hătmăneai
  • hătmăniși
  • hătmăniseși
a III-a (el, ea)
  • hătmănește
 (să)
  • hătmănească
  • hătmănea
  • hătmăni
  • hătmănise
plural I (noi)
  • hătmănim
 (să)
  • hătmănim
  • hătmăneam
  • hătmănirăm
  • hătmăniserăm
  • hătmănisem
a II-a (voi)
  • hătmăniți
 (să)
  • hătmăniți
  • hătmăneați
  • hătmănirăți
  • hătmăniserăți
  • hătmăniseți
a III-a (ei, ele)
  • hătmănesc
 (să)
  • hătmănească
  • hătmăneau
  • hătmăniră
  • hătmăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hătmănesc, hătmăneascăadjectiv

  • 1. Privitor la hatman, al hatmanului; care ține de hătmănie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Seimenii hătmănești, împărțiți în 10 bulucbășii, peste care era baș-bulucbașa de seimeni. BĂLCESCU, O. I 119. DLRLC
etimologie:
  • Hatman + -esc. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.