2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hălălăire sf [At: MACEDONSKI, O. III, 25 / Pl: ~ri / E: hălălăi] 1 Vorbire simultană cu voce tare a mai multor persoane Si: hălălăit (1). 2 Zgomot mare Si: hălălăit (2).

HĂLĂLĂÍ, hălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A face gălăgie, larmă. – Formație onomatopeică.

HĂLĂLĂÍ, hălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A face gălăgie, larmă. – Formație onomatopeică.

hălălăi vi [At: PANN, E. IV, 93/2 / Pzi: ~esc / E: fo cf hălăcăi, hălăi] 1 A vorbi toți deodată, tare. 2 A face mult zgomot.

A HĂLĂLĂÍ ~iésc intranz. pop. A face gălăgie. /Onomat.

hălălăĭésc v. intr. (imit. înrudit cu hăulesc, aleleĭ). Vest. Fam. Vorbesc tare, strig: un cîrd de țăranĭ hălălăind (Cl. 1910, 545).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hălălăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălălăiésc, imperf. 3 sg. hălălăiá; conj. prez. 3 să hălălăiáscă

hălălăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hălălăiésc, imperf. 3 sg. hălălăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hălălăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: hălălăire
hălălăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hălălăire
  • hălălăirea
plural
  • hălălăiri
  • hălălăirile
genitiv-dativ singular
  • hălălăiri
  • hălălăirii
plural
  • hălălăiri
  • hălălăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hălălăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hălălăi
  • hălălăire
  • hălălăit
  • hălălăitu‑
  • hălălăind
  • hălălăindu‑
singular plural
  • hălălăiește
  • hălălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hălălăiesc
(să)
  • hălălăiesc
  • hălălăiam
  • hălălăii
  • hălălăisem
a II-a (tu)
  • hălălăiești
(să)
  • hălălăiești
  • hălălăiai
  • hălălăiși
  • hălălăiseși
a III-a (el, ea)
  • hălălăiește
(să)
  • hălălăiască
  • hălălăia
  • hălălăi
  • hălălăise
plural I (noi)
  • hălălăim
(să)
  • hălălăim
  • hălălăiam
  • hălălăirăm
  • hălălăiserăm
  • hălălăisem
a II-a (voi)
  • hălălăiți
(să)
  • hălălăiți
  • hălălăiați
  • hălălăirăți
  • hălălăiserăți
  • hălălăiseți
a III-a (ei, ele)
  • hălălăiesc
(să)
  • hălălăiască
  • hălălăiau
  • hălălăi
  • hălălăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hălălăi

etimologie: