2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂȚÁȘ2, hățașuri, s. n. (Reg.) 1. Cărare făcută de fiarele sălbatice prin pădure. 2. Drum râpos, abrupt, cu coaste repezi. [Pl. și: hățașe] – Et. nec.

HĂȚÁȘ2, hățașuri, s. n. (Reg.) 1. Cărare făcută de fiarele sălbatice prin pădure. 2. Drum râpos, abrupt, cu coaste repezi. [Pl. și: hățașe] – Et. nec.

HĂȚÁȘ1, hățași, s. m. Cal care se mână cu ajutorul hățurilor, înhămat alături de un lăturaș. – Hăț1 + suf. -aș.

HĂȚÁȘ1, hățași, s. m. Cal care se mână cu ajutorul hățurilor, înhămat alături de un lăturaș. – Hăț1 + suf. -aș.

hățaș1 sm [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / V: haț~ / Pl: ~i / E: hăț2 + -aș] Cal care se mână cu ajutorul hățurilor, înhămat alături de un lăturaș.

hățaș2 sn [At: CREANGĂ, A. 72 / V: hataș, hătaș / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Cărare făcută de fiarele sălbatice prin pădure. 2 Plai unde pasc căprioarele. 3 Drum al turmelor de oi pe munte. 4 Drum mai lat, pe care merge cireada la păscut. 5 Potecă spre vârful muntelui. 6 Drum râpos, stricat de ploi.

HĂȚÁȘ2, hățașuri și hățașe, s. n. 1. Cărare făcută de fiarele sălbatice prin pădure; locul de păscut sau de ședere al fiarelor. Înspre Izvorul Alb locul era așa de prăpăstios, încît numai o sălbătăciune ar fi putut avea pe acolo hățaș cotit de intrare. SADOVEANU, F. J. 372. Înspre apus-miazăzi vin mînăstirile Agapia cea tăinuită de lume, Varaticul... și satele Filioara, hățașul căprioarelor cu sprîncene, scăpate din mînăstire, Bălțăteștii cei plini de salamură și Ceahlăieștii. CREANGĂ, A. 72. 2. Drum rîpos. Ea-l duse pîn’la un hățaș și-l împinsă afară din grădină. EMINESCU, N. 123. Ia răpede pe hudița ce dădea pe din dosul grădinii popii, sare un hățaș, și la fugă. CONTEMPORANUL, VIIII 7.

HĂȚÁȘ1, hățași, s. m. Cal care se mînă cu ajutorul hățurilor cînd alăturea de el mai este înhămat un lăturaș; cal de ham. (Cu pronunțare regională) Bate cu harapnicul înainte, ca și cînd ar vroi să lovească hațașul. ALECSANDRI, la TDRG.

HĂȚÁȘ ~i m. Cal înhămat între hulube și mânat cu ajutorul hățurilor. [Pl. și hățașe] /hăț + suf. ~aș[1]

  1. Forma de plural hățașe pare incorectă. — gall

hățaș n. Mold. potecă prin pădure, cărare între ogoare: hățașul căprioarelor CR. [Cf. hățiș].

2) hățáș, -ă adj. Cal hățaș, cal de ham, de hățurĭ (cînd maĭ este înhămat și alt cal lăturaș, adică fără hățurĭ).

1) hățáș n., pl. urĭ și e (cp. cu germ. hetzen, a amuța, a mîna, a vîna). Cărare de feare prin pădure (și locu lor de ședere) saŭ drum de vite orĭ de gloate (hățașu oĭlor la munte, hățașu de scurgere a oștilor) saŭ pe unde se lasă butuciĭ la vale. Drum rîpos. – Și hățíș. În Serbia hațiș. (La Sadov. VR. 1930, 9-10, 195 și 197, hățiș și hățaș). (V. pistă, șleaŭ 1 și tract.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hățáș2 (cărare, drum) (reg.) s. n., pl. hățáșuri/hățáșe

hățáș1 (cal) s. m., pl. hățáși

hățáș (cărare, drum) s. n., pl. hățáșuri/hățáșe

hățáș (cal) s. m., pl. hățáși


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hățáș (hățáșe), s. n. – Cărare, potecă. – Var. hățiș, hațiș, hataș, hățag. Origine incertă. Pare a fi formație expresivă, pe baza lui hăț, care exprimă ideea de „a pleca, a devia”, caz în care ar însemna „(drum) lateral” sau „scurtătură”. Totuși, sensul special de „hățiș”, s. n. (desiș, tufișuri), se potrivește doar în parte acestei ipoteze. Scriban propune germ. hetzen „a ațîța”, care nu pare mai probabil. După Moldovan 426, de la hat, „drum”, care nu apare cu acest sens; în afară de aceasta, der. de la hat nu îl au pe ț.Der. hățaș, s. m. (Bucov., haiduc); hățoagă, s. f. 8cărare de animale, în pădure).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hățáș1, -ă, adj. (reg.) de ham, de hăț.

hățáș, s.n. – v. hațău („cărare, potecă”).

hățáș, s.n. – v. hațău.

Intrare: hățaș (cal)
hățaș1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hățaș
  • hățașul
  • hățașu‑
plural
  • hățași
  • hățașii
genitiv-dativ singular
  • hățaș
  • hățașului
plural
  • hățași
  • hățașilor
vocativ singular
plural
Intrare: hățaș (drum)
hățaș2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hățaș
  • hățașul
  • hățașu‑
plural
  • hățașuri
  • hățașurile
genitiv-dativ singular
  • hățaș
  • hățașului
plural
  • hățașuri
  • hățașurilor
vocativ singular
plural
hățaș3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hățaș
  • hățașul
  • hățașu‑
plural
  • hățașe
  • hățașele
genitiv-dativ singular
  • hățaș
  • hățașului
plural
  • hățașe
  • hățașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hățaș (cal)

  • 1. Cal care se mână cu ajutorul hățurilor, înhămat alături de un lăturaș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • cu pronunțare regională Bate cu harapnicul înainte, ca și cînd ar vroi să lovească hațașul. ALECSANDRI, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

hățaș (drum) regional

  • 1. Cărare făcută de fiarele sălbatice prin pădure.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cărare attach_file 2 exemple
    exemple
    • Înspre Izvorul Alb locul era așa de prăpăstios, încît numai o sălbătăciune ar fi putut avea pe acolo hățaș cotit de intrare. SADOVEANU, F. J. 372.
      surse: DLRLC
    • Înspre apus-miazăzi vin mînăstirile Agapia cea tăinuită de lume, Varaticul... și satele Filioara, hățașul căprioarelor cu sprîncene, scăpate din mînăstire, Bălțăteștii cei plini de salamură și Ceahlăieștii. CREANGĂ, A. 72.
      surse: DLRLC
  • 2. Drum râpos, abrupt, cu coaste repezi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: drum attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ea-l duse pîn’ la un hățaș și-l împinsă afară din grădină. EMINESCU, N. 123.
      surse: DLRLC
    • Ia răpede pe hudița ce dădea pe din dosul grădinii popii, sare un hățaș, și la fugă. CONTEMPORANUL, VIIII 7.
      surse: DLRLC

etimologie: