2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd.

hâzi [At: REV. CRIT. V, 51 / Pzi: ~zesc / E: hâd] 1-2 vr (Pop) A deveni hâd (1,3). 3 vi A murdări.

HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. hyd.

hâd, hâ [At: NEGRUZZI I, 161 / Pl: hâzi, ~e / E: ucr хид] 1 a Foarte urât. 2-3 av, a (În mod) dezgustător.

HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. – Cf. ucr. hyd.

HÎD, -Ă, hîzi, -de, adj. Foarte urît, slut. Era o hîdă făptură, cu picioarele scurte și cu brațele lungi, cu fruntea teșită și cu ochi galbeni. C. PETRESCU, R. DR. 51. S-a ivit pe-o buturugă O cumplită arătare... Dar nu-i nime să-i zărească Trupul hîd și deșirat. TOPÎRCEANU, S. A. 24. ◊ Fig. [În 1915 era] o presă imorală și hîdă la exces. ARGHEZI, P. T. 72. ◊ (Adverbial) Foarte frumos își închipuia el toate acestea, dară tare hîd au aflat! SBIERA, P. 110. Scărpinîndu-se în capul lățos și cornut, începu a rîde hîd și strîmbîndu-se. EMINESCU, N. 56. ◊ (Substantivat) Spune-mi, bade-adevărat, Pentru cine m-ai lăsat?... Pentru iarba de cărare, Pentru hîda de pe vale! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 254.

HÎZÍ, hîzesc, vb. IV. Refl. (Popular) A deveni hîd, a se sluți, a se urîți. M-am spăriet singură de mine, atîta am îmbătrînit și m-am hîzit. CONTEMPORANUL, VIII 102.

HÂD hâdă (hâzi, hâde) Care provoacă repulsie prin caracterul său; foarte urât; hidos; dezgustător; scârbos. Om ~. /cf. ucr. hyd

hâd a. hidos: de hâdă ce-i (baba), o latră câinii. [Pol. HID, nelegiuit].

hîd, -ă adj. (rus. hud și hudóĭ, slab, uzat, d. vsl. hudŭ, mic păcătos, ordinar). Mold. Trans. Ban. Grozav de urît: om hîd. V. hidos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hâzí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 să hâzeáscă

hâzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâzésc, imperf. 3 sg. hâzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hâzeáscă

hâd adj. m., pl. hâzi; f. hấdă, pl. hấde

hâd adj. m., pl. hâzi; f. sg. hâdă, pl. hâde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÂZÍ vb. v. deforma, desfigura, poci, schimonosi, sluți, strâmba, urâți.

HÎD adj. diform, hidos, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strîmb, urît, (pop. și fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiat, (reg.) pîcleș, (Mold.) balcîz, (Mold. și Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) șui. (Un om ~.)

hîzi vb. v. DEFORMA. DESFIGURA. POCI. SCHIMONOSI. SLUȚI. STRÎMBA. URÎȚI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hîd (hấdă), adj. – Urît, diform, pocit. Sl. chudŭ „josnic” (Cihac, II, 138; Conev 97; cf. DAR), cf. sb., cr., slov. hud „rău”, rus. chudoi „rău”, chudo „rău”, pol. hydny „urît”. – Der. hîzenie, s. f. (sluțenie); hîdos, adj. (rar, oribil), formație artificială, în care se combină hîd cu hidos, adj., din fr. hideux. Rut. chyd „obiect respingător” ar putea proveni din rom. (Candrea, Elemente, 408).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hâd, -ă, hâzi, hâde, adj. s. – (reg.) 1. Urât, diform, respingător. 2. Murdar, hâros, tinos: „Și tu tăt cu hâda-i hi” (Papahagi, 1925: 194). ♦ (mit.) Hâda Băii, personaj din folclorul mineresc maramureșean, închipuit ca o femeie urâtă, dizgrațioasă, cu puteri magice, capabilă să se transforme într-o tânără ademenitoare, ce îi fermeca pe mineri cu glasul ei; echivalent cu Fata Pădurii: „Frunză verde unghia găii, / Mă ibăsc cu Hâda Băii” (Bârlea, 1924, I: 279; Berbești). – Cf. ucr. hyd „obiect respingător” (DEX, MDA); din pol. hid (Șăineanu). Cuv. rom. > ucr. hyd (Candrea, cf. DER).

arată toate definițiile

Intrare: hâzi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hâzi
  • hâzire
  • hâzit
  • hâzitu‑
  • hâzind
  • hâzindu‑
singular plural
  • hâzește
  • hâziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hâzesc
(să)
  • hâzesc
  • hâzeam
  • hâzii
  • hâzisem
a II-a (tu)
  • hâzești
(să)
  • hâzești
  • hâzeai
  • hâziși
  • hâziseși
a III-a (el, ea)
  • hâzește
(să)
  • hâzească
  • hâzea
  • hâzi
  • hâzise
plural I (noi)
  • hâzim
(să)
  • hâzim
  • hâzeam
  • hâzirăm
  • hâziserăm
  • hâzisem
a II-a (voi)
  • hâziți
(să)
  • hâziți
  • hâzeați
  • hâzirăți
  • hâziserăți
  • hâziseți
a III-a (ei, ele)
  • hâzesc
(să)
  • hâzească
  • hâzeau
  • hâzi
  • hâziseră
Intrare: hâd
hâd adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hâd
  • hâdul
  • hâdu‑
  • hâ
  • hâda
plural
  • hâzi
  • hâzii
  • hâde
  • hâdele
genitiv-dativ singular
  • hâd
  • hâdului
  • hâde
  • hâdei
plural
  • hâzi
  • hâzilor
  • hâde
  • hâdelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hâzi

  • 1. popular A deveni hâd.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • M-am spăriet singură de mine, atîta am îmbătrînit și m-am hîzit. CONTEMPORANUL, VIII 102.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • hâd
    surse: DEX '09 DEX '98

hâd

  • 1. Foarte urât.
    exemple
    • Era o hîdă făptură, cu picioarele scurte și cu brațele lungi, cu fruntea teșită și cu ochi galbeni. C. PETRESCU, R. DR. 51.
      surse: DLRLC
    • S-a ivit pe-o buturugă O cumplită arătare... Dar nu-i nime să-i zărească Trupul hîd și deșirat. TOPÎRCEANU, S. A. 24.
      surse: DLRLC
    • figurat [În 1915 era] o presă imorală și hîdă la exces. ARGHEZI, P. T. 72.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Foarte frumos își închipuia el toate acestea, dară tare hîd au aflat! SBIERA, P. 110.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Scărpinîndu-se în capul lățos și cornut, începu a rîde hîd și strîmbîndu-se. EMINESCU, N. 56.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Spune-mi, bade-adevărat, Pentru cine m-ai lăsat?... Pentru iarba de cărare, Pentru hîda de pe vale! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 254.
      surse: DLRLC

etimologie: