2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hârsire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hârsi] (Reg) 1 Reținere în a cheltui Si: hârsit1 (1). 2 Zgârcenie. 3 Deprindere cu necazurile și nevoile Si: hârsit1.

HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

hârsi vr [At: ISPIRESCU, U. 24/20 / Pzi: ~sesc / E: nct] (Reg) 1 A nu se îndura să cheltuiască. 2 A se zgârci. 3 A se hârșâi (3).

HÎRSÍ, hîrsesc, vb. IV. Refl. (Popular) 1. A se zgîrci, a se scumpi. De cîte ori nu-mi cerea sufletul o bucățică mai bună ori un păhărel mai mult, și eu mă pedepseam, mă hîrseam să cheltuiesc un ban mai de prisos. CONTEMPORANUL, VII 387. 2. A se deprinde cu ceva. Dacă vei să dobîndești putere în trup, trebuie să-l deprinzi a se supune minții și a-i da mereu de lucru, ca să se hîrsească cu munca și cu sudoarea. ISPIRESCU, U. 24. Cu necazul se hîrsește, Ca unul ce cu el crește. PANN, P. V. I 135.

hîrsésc (Munt.) și hîrșésc (mă) v. refl. (ca și hîrșîĭ, hîrjiĭ). Fam. Mă frec, mă deprind pin practică orĭ pin suferință: om hîrșit cu războaĭele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hârsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârsésc, imperf. 3 sg. hârseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hârseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÂRSÍ vb. v. aclimatiza, acomoda, adapta, deda, deprinde, familiariza, învăța, obișnui, scumpi, zgârci.

hîrsi vb. v. ACLIMATIZA. ACOMODA. ADAPTA. DEDA. DEPRINDE. FAMILIARIZA. ÎNVĂȚA. OBIȘNUI. SCUMPI. ZGÎRCI.

Intrare: hârsire
hârsire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârsire
  • hârsirea
plural
  • hârsiri
  • hârsirile
genitiv-dativ singular
  • hârsiri
  • hârsirii
plural
  • hârsiri
  • hârsirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hârsi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârsi
  • hârsire
  • hârsit
  • hârsitu‑
  • hârsind
  • hârsindu‑
singular plural
  • hârsește
  • hârsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârsesc
(să)
  • hârsesc
  • hârseam
  • hârsii
  • hârsisem
a II-a (tu)
  • hârsești
(să)
  • hârsești
  • hârseai
  • hârsiși
  • hârsiseși
a III-a (el, ea)
  • hârsește
(să)
  • hârsească
  • hârsea
  • hârsi
  • hârsise
plural I (noi)
  • hârsim
(să)
  • hârsim
  • hârseam
  • hârsirăm
  • hârsiserăm
  • hârsisem
a II-a (voi)
  • hârsiți
(să)
  • hârsiți
  • hârseați
  • hârsirăți
  • hârsiserăți
  • hârsiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârsesc
(să)
  • hârsească
  • hârseau
  • hârsi
  • hârsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hârsi regional

  • 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • De cîte ori nu-mi cerea sufletul o bucățică mai bună ori un păhărel mai mult, și eu mă pedepseam, mă hîrseam să cheltuiesc un ban mai de prisos. CONTEMPORANUL, VII 387.
      surse: DLRLC
  • 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hârșâi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dacă vei să dobîndești putere în trup, trebuie să-l deprinzi a se supune minții și a-i da mereu de lucru, ca să se hîrsească cu munca și cu sudoarea. ISPIRESCU, U. 24.
      surse: DLRLC
    • Cu necazul se hîrsește, Ca unul ce cu el crește. PANN, P. V. I 135.
      surse: DLRLC

etimologie: