hârț² sm [At: ANON. CAR. / V: ~rte / Pl: ~i / E: ns cf mg harec, srb hrclak] Șoarece.

harce¹ sm vz hârte

hârte sm vz hârț²

❍ HÎRTE, HÎRȚ sm. Băn. 🐒 Șoarece: de un hîrț se teme și se sparie (ȚICH.) [comp. srb. hrčica].

HÎRȚ³, HÎRȚĂ, HÎRȚI¹ 👉 HARȚI.

HÎRȚ² ! HÎRȚI! interj, numai în loc. ~! încoace, ~ ! încolo, ~! în sus, ~! în jos sau ~! încoace, scîrți! încolo, spre a arăta diferite sforțări făcute într’o direcțiune sau alta: cînd veni la al șaptelea (glas), hîrț! în sus, hîrț! în jos, îl uitase (ISP.); hîrți! încoace, scîrți! încolo, carul se dă înapoi (CRG.).

❍ HÎRȚ¹ 👉 HÎRTE.

HÎRȚl!² 👉 HÎRȚ².

hârț... scârț! int. ce redă sgomotul unei trageri alternative: când să suie carul... hârț! încolo, scârț! încolo, carul se da înapoi CR.

arț și harț n., pl. urĭ, și (maĭ vechĭ) arțĭ și harțĭ m. pl. (prescurtat din Arțivur și -urț, numele cîneluĭ căruĭa, după credința poporuluĭ, se închină Armeniĭ și poreclă dată Armenilor, d. ngr. Artzivúrtzi, mgr. Artzivúrion, ĭar acesta d. arm. aračayork, timpu din aintea postuluĭ mare. A mînca de frupt Mercurea și Vinerea „ca un cîne” înseamnă „a te spurca”, ca adoratoriĭ cîneluĭ). Munt. Timpu cînd se mănîncă carne și Mercurea, și Vinerea, ca’n săptămîna a zecea înainte de Paște, a brînzeĭ (cînd nu se mănîncă carne, dar, se mănîncă lapte și oŭă), a Pașteluĭ, a Rusaliilor și de la Crăcĭun pînă la Bobotează: A mînca harț orĭ de harț, a nu ținea postu. – Ghib. (Traista, 129) zice: „Săptămîniĭ albe saŭ a brînzeĭ îĭ precede o săptămînă în care se mănîncă vrîstat; această săptămînă se cheamă hirța. În aintea hirțeĭ e cîrneleaga. Tot cîrneleagă e și săptămîna întîĭa după Crăcĭun. Cînd cîșlegile țin numaĭ cincĭ săptămînĭ, avem săptămîna întîĭa cîrneleagă, a doŭa hirță, a treia cîrneleagă, a patra hirță, ĭar a cincea a brînzei”. – Vechĭ și hîrț, pl. urĭ. În Mold. hîrță, pl. e.

2) hîrț și hîrța-hîrța, interj. care arată huĭetu tăĭeriĭ buruĭenilor cu coasa ș. a. (rudă cu hîț, fîț, hîrștĭ și cu ung. hercehurca, hîrța-hîrța).

1) hîrț m. (ung. heréc, guzgan. V. hîrcĭog). Ban. Șoarice.

hîrț (-ți), s. m. – Șoarece. Mag. heréc „șoarece”(DAR). În Banat. – Der. hîrciog, s. m. (șobolan; hamster, Cricetus frumentarius), din mag. hörcsög (DAR; Gáldi, Dict., 91), cf. sb. hrčak (Miklosich, Slaw. Elem., 51).

HÂRȚ s. v. guzgan, șobolan.

hîrț s. v. GUZGAN. ȘOBOLAN.

săptămâna hârții s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

hârț, hârți, s.m. Șoarece: „…pe apa [= valea] Izei au eșit plugurile în săptămâna hîrților(u)” (Bârlea, 1909: 128; doc. din 1772). – Din magh. heréc „șoarece” (DAR, după DER).