HÎRȚ² ! HÎRȚI! interj, numai în loc. ~! încoace, ~ ! încolo, ~! în sus, ~! în jos sau ~! încoace, scîrți! încolo, spre a arăta diferite sforțări făcute într’o direcțiune sau alta: cînd veni la al șaptelea (glas), hîrț! în sus, hîrț! în jos, îl uitase (ISP.); hîrți! încoace, scîrți! încolo, carul se dă înapoi (CRG.).

HÎRȚl!² 👉 HÎRȚ².

hârț... scârț! int. ce redă sgomotul unei trageri alternative: când să suie carul... hârț! încolo, scârț! încolo, carul se da înapoi CR.

2) hîrț și hîrța-hîrța, interj. care arată huĭetu tăĭeriĭ buruĭenilor cu coasa ș. a. (rudă cu hîț, fîț, hîrștĭ și cu ung. hercehurca, hîrța-hîrța).