3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRȘ interj. v. hârști.

HÂRȘ interj. v. hârști.

hârș i [At: CREANGĂ, A. 10 / V: harș, harșt, ~ști / E: fo] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de frecarea sau de zgârierea suprafeței aspre a două obiecte. 2 Cuvânt care imită zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului (lovind, plesnind, retezând etc. ceva).

HÁRȘ interj. v. hârști.

HÁRȘ interj. v. hârști.

HÂRȘTI interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de frecarea sau de zgârierea suprafeței aspre a două obiecte. ♦ Cuvânt care imită zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului (lovind, plesnind, retezând etc. ceva). [Var.: harș, hârș interj.] – Onomatopee.

HÂRȘTI interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de frecarea sau de zgârierea suprafeței aspre a două obiecte. ♦ Cuvânt care imită zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului (lovind, plesnind, retezând etc. ceva). [Var.: harș, hârș interj.] – Onomatopee.

hârști2 i [At: ȘEZ. III, 189 / V: hart, harst, ~rt / E: fo] (Reg) Strigăt cu care se îndeamnă oile la strungă.

HÎRȘTI interj. (Și în forma hîrșt; uneori cu valoare de verb) 1. Onomatopee care redă zgomotul produs prin frecarea sau zgîrierea cu un obiect pe o suprafață (aspră). Scosese un chibrit, hîrști! ș-a dat foc fînului. SADOVEANU, P. S. 16. 2. Onomatopee care redă zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului. ◊ (Cu aluzie la repeziciunea unui gest) Se luptă cu dînsul pînă îi veni bine și hîrșt! îi tăie capul. ISPIRESCU, L. 200. Duminicile bîzîiam la strană și hîrști! cîte un colac. CREANGĂ, A. 10. – Variante: hîrșt, harșt (ISPIRESCU, L. 200) interj.

HÂRȘTI interj. (se folosește, adesea repetat, pentru a reda zgomotul produs prin zgârierea sau frecarea suprafeței aspre a două obiecte, prin spintecarea cu putere a aerului). [Monosilabic] /Onomat.

harș (harșt!) int. exprimă sgomotul lovirii: harș, să-i tai capul.

harș saŭ harșt și hîrș saŭ hîrștĭ interj. care arată huĭetu uneĭ lovirĭ răpezĭ cu palma, al tăĭeriĭ răpezĭ, al uneĭ mînĭ trase răpede ș. a.: Harș: ĭ-a și tăĭat capu! Harș: m’am fript! V. jart.

hîrștĭ, interj. ca și harș și vraștĭ: Hîrștĭ! ĭ-a tras o palmă, ĭ-a furat un covrig!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hârș interj. – Imită zgomotul produs la frecare sau spintecare. – Var. hîrșt, harș(t). Creație expresivă. – Der. hîrșîi (var. hirșii, hîrjii, horji, horțăi, hirșni, hîrșcîi, hîrșcăi), vb. (a scîrțîi, a scrîșni; a freca, a zgîria; a istovi, a slei, a epuiza; refl., a se familiariza, a se obișnui); arșe, s. f. (Mold., bici); hîrșiit (var. hîrjiit, hîrșcăit, hîrșcîit), s. n. (scîrțîit, scrîșnet); hîrșie, s. f. (blană de miel cu părul uzat sau prost conservat); hîrsi, vb. refl. (a se obișnui, a se deprinde; a fi zgîrcit), în al cărui al doilea sens pare a se observa același semantism ca în sp. roñoso, fr. ladre (după DAR este cuvînt de origine diferită, în legătură cu tc. hirs „lăcomie”); hîrjoni, vb. refl. (a se lua la harță în glumă, a vorbi glumeț), der. de la hîrjii, cu suf. expresiv -ni (sensul de bază este acela de „a se atinge”; după Cihac, II, 505 și DAR, din mag. horsolódni „a se certa”; obscur, după Iordan, Dift., 213); hîrjoană (var. hîrjoneală), s. f. (curtare a unei femei); hîrșim, s. n. (reputație, faimă), probabil plecînd de la ideea de „familiariate”; hîrștioagă, s. f. (oaie bătrînă), cu suf. peiorativ -og; hreașcă, s. f. (Mold., „răzătoare”). Nu este sigur dacă horți, vb. (a mișca un obiect făcîndu-l să alunece), aparține aceleași intenții expresive, de el depinde horțiș, adv. (pieziș).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HARȚ2 Interj. Exprimă zgomotul tăierii. [Onomatopee]. [Dicționarul universal al limbii române de Lazăr Șăineanu, ed. VIII, Editura „Scrisul românesc”, S.A.]


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Hârș
Hârș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hârș
Intrare: hârș
hârș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hârști
hârști interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • hârști
harșt interjecție
interjecție (I10)
  • harșt
harș interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ha
hârș interjecție
interjecție (I10)
  • hâ
hârșt interjecție
interjecție (I10)
  • hârșt

hârști harșt harș hârș hârșt

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de frecarea sau de zgârierea suprafeței aspre a două obiecte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Scosese un chibrit, hîrști! ș-a dat foc fînului. SADOVEANU, P. S. 16.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cuvânt care imită zgomotul produs prin spintecarea cu putere a aerului (lovind, plesnind, retezând etc. ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Se luptă cu dînsul pînă îi veni bine și hîrșt! îi tăie capul. ISPIRESCU, L. 200.
        surse: DLRLC
      • Duminicile bîzîiam la strană și hîrști! cîte un colac. CREANGĂ, A. 10.
        surse: DLRLC

etimologie: