5 definiții pentru hârâitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură.

HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură.

hârâitu sf [At: CANTEMIR, IST. 339 / V: ~răi~ / Pl: ~uri, (înv) ~ure / E: hârâi + (-i)tură] 1-3 Hârâire (1-3). 4 Mormăială. 5 Sforăit. 6-8 Hârâire (6-8). 9 Încăierare. 10 Întărâtare. 11 Târâre.

HÎRÎITÚRĂ, hîrîituri, s. f. 1. Zgomotul respirației greoaie, de om bolnav; vorbire răgușită. Cine să mai creadă în hîrîiturile unor moșnegi? CAMILAR, N. II 293. 2. Mîrîit de cîine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. hârâitúrii; pl. hârâitúri

hârâitúră s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. hârâitúrii; pl. hârâitúri

Intrare: hârâitură
hârâitură substantiv feminin
  • silabație: hâ-râ-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârâitu
  • hârâitura
plural
  • hârâituri
  • hârâiturile
genitiv-dativ singular
  • hârâituri
  • hârâiturii
plural
  • hârâituri
  • hârâiturilor
vocativ singular
plural

hârâitură

  • 1. Vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hârâială attach_file un exemplu
    exemple
    • Cine să mai creadă în hîrîiturile unor moșnegi? CAMILAR, N. II 293.
      surse: DLRLC
  • 2. Mârâit de câine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mârâit (s.n.)

etimologie:

  • Hârâi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09