opțiuni
20 de definiții se potrivesc cu cel puțin două din cuvintele căutate

Dacă rezultatele nu sunt mulțumitoare, puteți căuta cuvintele separat sau puteți căuta în tot textul definițiilor.

GUVERN, guverne, s. n. Organ central al statului care exercită puterea executivă; cabinet, consiliu de miniștri. – Din guverna (derivat regresiv).

guvern s. n., pl. guverne (dar: Guvernul (= guvernul României etc.) s. propriu n. art.)

gubern sn vz guvern

GUVERN s. (POLITICĂ) 1. cabinet, consiliu de miniștri, (înv.) minister. (O ședință de lucru a ~.) 2. cîrmuire, stăpînire. (Ce zice ~?)

GUVERN s. 1. v. consiliu de miniștri. 2. v. stăpânire.

guvern s. n., pl. guverne

guvern-marionetă (-ri-o-) s. n., pl. guverne-marionetă

guvern s. n., pl. guverne (dar: Guvernul României)

guvern-marionetă (desp. -ri-o-) s. n., pl. guverne-marionetă

guvern-marionetă s. n. (sil. -ri-o-), pl. guverne-marionetă

*guvérn n., pl. e (d. fr. gouvernement și it. governo, guvern). Constituțiunea unuĭ stat, guvernament: guvern monarhic. Oameniĭ care guvernează statu: guvern conservator.

guvern sn [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 54 / V: (iuz) gube~[1] / Pl: ~e / E: drr guverna] 1 Organ de stat care exercită puterea executivă Si: (înv) ocârmuire. 2 Consiliu de Miniștri. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GUVERN ~e n. Organ suprem al unui stat având putere executivă și de dispoziție; organ central al administrației de stat; consiliu de miniștri. /Din a guverna

guvern-marionetă s. n. (pol.) Guvern manipulat de forțe aflate în umbră ◊ „Bătrânul de Mellery, potențial colaboraționist, este tentat să accepte un post ministerial într-un guvern-marionetă.” R.lit. 14 II 85 p. 22 (din guvern + marionetă)

GUVERN s. n. organ suprem al puterii executive într-un stat; cabinet (II). (< uoverna)

GUVERN s.n. Organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat. [Cf. it. governo, fr. gouverne(ment)].

GUVERN, guverne, s. n. Organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat. Marea Adunare Națională are în competența sa directă... formarea Guvernului Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 18.

GUVERN, guverne, s. n. Organ de stat care exercită puterea executivă; cabinet, consiliu de miniștri. – Din guverna (derivat regresiv).

* GUVERN (pl. -ne) sn. ⏲ 1 Forma după care e guvernată o țară, constituțiunea politică a unui Stat: 2 Cei ce guvernează o țară, ocîrmuire: ~ liberal; căderea ~ului [fr. gouverne(ment) + it. governo].

guvern n. 1. constituțiunea unui Stat: guvern monarhic; 2. cei ce guvernează: guvern liberal.