14 definiții pentru gutural


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUTURÁL, -Ă, guturali, -e, adj. 1. (Despre sunete sau voce) Care este emis din fundul gâtului. 2. (Despre consoane) Velar. ♦ (Substantivat, f.) Consoana „k” este o guturală. – Din fr. guttural.

GUTURÁL, -Ă, guturali, -e, adj. 1. (Despre sunete sau voce) Care este emis din fundul gâtului. 2. (Despre consoane) Velar. ♦ (Substantivat, f.) Consoana „k” este o guturală. – Din fr. guttural.

gutural, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr guttural] 1 a (D. sunete sau voce) Care este emis din fundul gâtului. 2-3 sf, a (Consoană) velară.

GUTURÁL, -Ă, guturali, -e, adj. 1. (Despre sunete și despre voce) Din fundul gîtului. Oamenii se salută între ei cu sunete guturale, își fac unul altuia semne scurte cu mîna. BOGZA, Ț. 28. Se luară de mînă, făcură o horă și începură a se înturna în dreapta și în stînga, cîntînd o arie sălbatică cu niște voci guturale. BOLINTINEANU, O. 298. 2. (Despre consoane) Velar.

GUTURÁL, -Ă adj. 1. (Despre sunete vorbite, voce) Emis din fundul gâtului. 2. (Fon.; despre consoane) Velar. [< fr. guttural].

GUTURÁL, -Ă adj. 1. (despre sunete pronunțate sau voce) emis din fundul gâtului. 2. (despre consoane) velar. (< fr. guttural)

GUTURÁL ~ă (~i, ~e) 1) (despre voce sau despre sunete) Care este produs în partea posterioară a gâtului; din partea posterioară a gâtului. 2) (despre consoane) Care se articulează prin apropierea limbii de vălul palatin; velar. /<fr. gutural

gutural a. care se rostește din gât: sonuri guturale.

*guturál, -ă adj. (lat. gutturalis, d. guttur, gîtlej). De la gît: arteră guturală. Din gît: voce guturală. Din spre gît (maĭ exact velar): consonante guturale (k, ga, ha). S. f. O guturală, o consonantă guturală. Adv. Din gît: a vorbi gutural.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

guturál adj. m., pl. guturáli; f. guturálă, pl. guturále

guturál adj. m., pl. guturáli; f. sg. guturálă, pl. guturále

*guturálă s. f., g.-d. art. guturálei; pl. guturále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GUTURAL adj. (FON.) velar. (Consoană ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GUTURÁL, -Ă adj. (< fr. guttural): în sintagmele consoană guturală, sunet gutural și voce guturală (v.).

Intrare: gutural
gutural adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gutural
  • guturalul
  • guturalu‑
  • gutura
  • guturala
plural
  • guturali
  • guturalii
  • guturale
  • guturalele
genitiv-dativ singular
  • gutural
  • guturalului
  • guturale
  • guturalei
plural
  • guturali
  • guturalilor
  • guturale
  • guturalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gutural

  • 1. (Despre sunete sau voce) Care este emis din fundul gâtului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Oamenii se salută între ei cu sunete guturale, își fac unul altuia semne scurte cu mîna. BOGZA, Ț. 28.
      surse: DLRLC
    • Se luară de mînă, făcură o horă și începură a se înturna în dreapta și în stînga, cîntînd o arie sălbatică cu niște voci guturale. BOLINTINEANU, O. 298.
      surse: DLRLC
  • 2. Despre consoane:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: velar, -ă (adj., sunet)

etimologie: