GUTURAL, -Ă, guturali, -e, adj. 1. (Despre sunete și despre voce) Din fundul gîtului. Oamenii se salută între ei cu sunete guturale, își fac unul altuia semne scurte cu mîna. BOGZA, Ț. 28. Se luară de mînă, făcură o horă și începură a se înturna în dreapta și în stînga, cîntînd o arie sălbatică cu niște voci guturale. BOLINTINEANU, O. 298. 2. (Despre consoane) Velar.