gutapercă sf [At: KLOPȘTOCK, F. 23 / E: fr gutta-percha] Substanță plastică și izolantă, extrasă din latexul frunzelor unei plante tropicale, folosită în tehnică, în medicină etc.

GUTAPERCĂ s. f. Substanță impermeabilă (asemănătoare din punct de vedere chimic cu cauciucul) extrasă din unele plante tropicale și întrebuințată la confecționarea cablurilor telegrafice submarine, a unor tuburi sau a unor vase de laborator, precum și în tehnica dentară, în medicină etc.

GUTAPERCĂ s.f. Substanță asemănătoare cauciucului, care se extrage din unele plante originare din Extremul Orient. [< it. guttaperca, cf. fr. gutta-percha < cuv. malaiez].

GUTAPERCĂ s. f. substanță asemănătoare cauciucului, din latexul unor plante tropicale. (< fr., engl. gutta-percha)

GUTAPERCĂ f. Substanță asemănătoare cu cauciucul, obținută din frunzele unor plante tropicale, având diferite întrebuințări în industrie, medicină și tehnică. /<fr. gutta-percha

*gutapércă saŭ gutta-pércha f. (engl. gutta-percha, d. malaĭezu gutah, gumă, și Pércea, Sumatra). Gumă, caucĭuc.

guta-perca f. substanță rășinoasă analogă cauciucului, extrasă din seva uscată a unui arbore din insulele Sondei; se întrebuințează mai ales ca materie izolatoare a conductorilor electrici. V. gumă.

gutapercă s. f., g.-d. art. gutapercii

gutapercă s. f., g.-d. art. gutapercii

gutapercă s. f., g.-d. art. gutapercii

gutapercă