3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gu2 sf [At: DEX / Pl: ~te / E: eg gut] Fir subțire de material plastic, de care se leagă cârligul undiței.

gu1[1] [At: ANON. CAR. / V: gutu sn / E: fr goutte, lat gutta] 1 (Reg) Picătură de apă. 2 (Arh) Ornament sub formă de picătură a antablamentului ordinului doric. 3 (Reg; îe) A se face (cineva) ~ de apă A fi ud leoarcă. 4 Boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în regiunea unor articulații, care se manifestă prin umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente Si: podragă. 5 (Med) Apoplexie. 6 (Med) Paralizie. 7 (Îe) A lovi pe cineva ~a A se îmbolnăvi de apoplexie. 8 (Îae) A paraliza. corectată

  1. În original, fără accent; la fel și varianta acestuia — LauraGellner

GÚTĂ1 s. f. 1. Boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în regiunea unor articulații, care se manifestă prin umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente; podagră. 2. (Reg.) Apoplexie; paralizie. – (1) Din fr. goutte, (2) lat. gutta „picătură”.

GÚTĂ1 s. f. 1. Boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în regiunea unor articulații, care se manifestă prin umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente; podagră. 2. (Reg.) Apoplexie; paralizie. – (1) Din fr. goutte, (2) lat. gutta „picătură”.

GÚTĂ2, gute, s. f. Fir subțire din material plastic, de care se leagă cârligul undiței. – Din engl. gut.

GÚTĂ2, gute, s. f. Fir subțire din material plastic, de care se leagă cârligul undiței. – Din engl. gut.

GÚTĂ s. f. 1. Boală pricinuită de depunerea acidului uric la încheieturi; se manifestă sub formă de umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente; podagră. Acest călugăr era culcat în pat, fiind bolnav de mulți ani de gută. BOLINTINEANU, O. 293. 2. (Transilv.) Dambla, apoplexie, paralizie. A lovi pe cineva guta.

GÚTĂ2 s.f. 1. (Farm.) Picătură de lichid care se scurge dintr-un flacon. 2. Ornament în formă de picătură de lichid a antablamentului ordinului doric. [< fr. goutte, cf. lat. gutta – picătură].

GÚTĂ3 s.f. Fir confecționat din fibre sintetice de care se leagă cârligul undiței. [< engl. gutta].

GÚTĂ1 s.f. Boală provocată prin depunerea acidului uric la încheieturi și manifestată prin umflături dureroase ale acestora; podagră. [< fr. goutte].

GÚTĂ1 s. f. boală de nutriție provocată prin depunerea sărurilor acidului uric la încheieturi și prin umflături dureroase ale acestora; podagră. (< fr. goutte)

GÚTĂ2 s. f. 1. (farm.) picătură de lichid care se scurge dintr-un flacon. 2. ornament al antablamentului ordinului doric având această formă. (< fr. goutte, lat. gutta)

GÚTĂ3 s. f. fir confecționat din fibre sintetice, de care se leagă cârligul undiței. (< engl. gut)

GÚTĂ2 ~e f. Fir confecționat din fibre sintetice de care se leagă cârligul undiței. /<engl. gut

GÚTĂ1 f. Boală cronică provocată de dereglarea metabolismului și manifestată prin crize dureroase articulare; podagră. /<fr. goutte, lat. gutta

gută f. Med. boală de articulațiuni, podagră.

1) gută f., pl. e (lat. gutta, picătură; it. pg. gota, pv. cat. sp. gota, fr. goute. Cp. cu dambla, capie). Maram. Paralizie.

2) *gútă f., pl. e (lat. gŭtta, picătură, din cauză că se credea că această boală provine din infiltrarea umorilor). O boală de articulațiunĭ. Cînd atacă mînile se cheamă chiragră (vgr. heirágra, d. heir, mînă, și agréo, apuc); cînd atacă picĭoarele se cheamă podagră (vgr. podágra, d. pûs, podós, picĭor, și agréo, apuc. V. pelagră). E o boală ereditară care se agravează bînd ceaĭ, cafea, vin și mîncînd sărăturĭ. Gută senină, amaŭroză. Gută sciatică, sciatică. V. artrită.

gutu[1] sn vz gută1

  1. În original, fără accent — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gútă2 (fir) s. f., g.-d. art. gútei; pl. gúte

gútă1 (boală) s. f., g.-d. art. gútei

gútă (fir subțire de material plastic) s. f., pl. gúte

arată toate definițiile

Intrare: gută (boală)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gu
  • guta
plural
  • gute
  • gutele
genitiv-dativ singular
  • gute
  • gutei
plural
  • gute
  • gutelor
vocativ singular
plural
Intrare: gută (fir)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gu
  • guta
plural
  • gute
  • gutele
genitiv-dativ singular
  • gute
  • gutei
plural
  • gute
  • gutelor
vocativ singular
plural
Intrare: gută (picătură)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gu
  • guta
plural
  • gute
  • gutele
genitiv-dativ singular
  • gute
  • gutei
plural
  • gute
  • gutelor
vocativ singular
plural
gutu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

gută (boală)

  • 1. (numai) singular Boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în regiunea unor articulații, care se manifestă prin umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: podagră podalghie un exemplu
    exemple
    • Acest călugăr era culcat în pat, fiind bolnav de mulți ani de gută. BOLINTINEANU, O. 293.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Ictus apoplectic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apoplexie dambla paralizie un exemplu
    exemple
    • A lovi pe cineva guta.
      surse: DLRLC

etimologie:

gută (fir)

  • 1. Fir subțire din material plastic, de care se leagă cârligul undiței.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

gută (picătură) gutu

  • 1. farmacie; farmacologie Picătură de lichid care se scurge dintr-un flacon.
    surse: DN
  • 2. Ornament în formă de picătură de lichid a antablamentului ordinului doric.
    surse: DN

etimologie: