2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gurban sn vz curban

curban sn [At: DOSOFTEI, V. S. 13/2 / V: cor~, ~am, gu~ / Pl: ~e / E: tc kurban] (Îrg; tcm) 1 Jertfă religioasă constând dintr-un animal întreg fript și împărțit participanților. 2 (Pex) Ospăț. 3 (Îc) ~-bairam Sărbătoarea sacrificiului, la 70 de zile după bairamul propriu-zis.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curbán (-ne), s. n.1. Ofrandă, jertfă. – 2. Banchet, festin. – 3. Victimă, animal sacrificat. – Var. gurban. Mr. curbane, megl. curban. Tc. kurban (Șeineanu, III, 44; Lokotsch 1208), cf. bg. korban, sb. kurban, it. corban (Battisti, II, 1103). Sec. XVII, înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curbán, curbáne, s.n. (înv.). 1 jertfă, sacrificiu, ofrandă religioasă. 2. (fig.) ospăț, banchet. 3. animalul sacrificat la ospăț.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GURBAN < tc. kurban „jertfă”; un vechi subst. curban e folosit în cronici. 1. – zis și Gruban (Dm; Ștef); Gurban fiul lui Șerbul (17 B II 78); -ul, Gurbănțeasa, -ești ss. Etimologiile date de I. B.-Albescu < ung. görbe „strîmb” (BA ung 21), sau < sl.-ucr. гpyбий „aspru”, nu par acceptabile. Prezența numelui din sec. al XV-lea ar face dovada unei origini cumane, iar nu otomane. 2. Gorban, Gr., rus din Putila (Băl VI); Gorbănești s.

Intrare: Gurban
Gurban nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gurban
Intrare: curban
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curban
  • curbanul
  • curbanu‑
plural
  • curbane
  • curbanele
genitiv-dativ singular
  • curban
  • curbanului
plural
  • curbane
  • curbanelor
vocativ singular
plural
gorban
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gurban
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)