GURBAN < tc. kurban „jertfă”; un vechi subst. curban e folosit în cronici. 1. – zis și Gruban (Dm; Ștef); Gurban fiul lui Șerbul (17 B II 78); -ul, Gurbănțeasa, -ești ss. Etimologiile date de I. B.-Albescu < ung. görbe „strîmb” (BA ung 21), sau < sl.-ucr. гpyбий „aspru”, nu par acceptabile. Prezența numelui din sec. al XV-lea ar face dovada unei origini cumane, iar nu otomane. 2. Gorban, Gr., rus din Putila (Băl VI); Gorbănești s.