3 intrări

  • gânguri gângura gongăi gongăni gongoni gungăni gănguri gunguni gunguri gonguri gungura gangura
  • gângurit (sunet) gongănit gongonit gungănit gungurat gungurit gungunit
  • grungunit grungurat grungurit grunit gugăit guguit gugulit gugurit gungunit gungurat gungurit gurguit gurgunit guruit grongănit grongoit grugunit grungănit gungănit

69 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gungunit2 sn vz grungunit

GÂNGURÍ, gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei și turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguní, gungurí vb. IV] – Formație onomatopeică.

GÂNGURÍ, gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei și turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguní, gungurí vb. IV] – Formație onomatopeică.

GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri.

GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele, gângurire. – V. gânguri.

gânguri [At: CREANGĂ, A. 35 / V: ~ra, gongăi, gongăni, gongoni, gonguri, gungăni, gunguni, gungura, gun~ / Pzi: ~resc / E: fo] 1-2 vti (D. copiii mici) A scoate sunete disparate, nearticulate în vorbire. 3 vi (D. porumbei și turturele) A scoate sunetele caracteristice speciei.

gângurit sn [At: SĂM. II, 93, ap. DA / V: gun~, gongonit, gungănit, gungunit, gungurat, gun~ / Pl: ~uri / E: gânguri] 1-2 Gângurire (1-2).

arată toate definițiile

Intrare: gânguri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gânguri
  • gângurire
  • gângurit
  • gânguritu‑
  • gângurind
  • gângurindu‑
singular plural
  • gângurește
  • gânguriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gânguresc
(să)
  • gânguresc
  • gânguream
  • gângurii
  • gângurisem
a II-a (tu)
  • gângurești
(să)
  • gângurești
  • gângureai
  • gânguriși
  • gânguriseși
a III-a (el, ea)
  • gângurește
(să)
  • gângurească
  • gângurea
  • gânguri
  • gângurise
plural I (noi)
  • gângurim
(să)
  • gângurim
  • gânguream
  • gângurirăm
  • gânguriserăm
  • gângurisem
a II-a (voi)
  • gânguriți
(să)
  • gânguriți
  • gângureați
  • gângurirăți
  • gânguriserăți
  • gânguriseți
a III-a (ei, ele)
  • gânguresc
(să)
  • gângurească
  • gângureau
  • gânguri
  • gânguriseră
gângura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gongăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gongăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gongoni
  • gongonire
  • gongonit
  • gongonitu‑
  • gongonind
  • gongonindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • gongonește
(să)
  • gongonească
  • gongonea
  • gongoni
  • gongonise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • gongonesc
(să)
  • gongonească
  • gongoneau
  • gongoni
  • gongoniseră
gungăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gănguri
  • găngurire
  • găngurit
  • gănguritu‑
  • găngurind
  • găngurindu‑
singular plural
  • găngurește
  • gănguriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gănguresc
(să)
  • gănguresc
  • gănguream
  • găngurii
  • găngurisem
a II-a (tu)
  • găngurești
(să)
  • găngurești
  • găngureai
  • gănguriși
  • gănguriseși
a III-a (el, ea)
  • găngurește
(să)
  • găngurească
  • găngurea
  • gănguri
  • găngurise
plural I (noi)
  • găngurim
(să)
  • găngurim
  • gănguream
  • găngurirăm
  • gănguriserăm
  • găngurisem
a II-a (voi)
  • gănguriți
(să)
  • gănguriți
  • găngureați
  • găngurirăți
  • gănguriserăți
  • gănguriseți
a III-a (ei, ele)
  • gănguresc
(să)
  • găngurească
  • găngureau
  • gănguri
  • gănguriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gunguni
  • gungunire
  • gungunit
  • gungunitu‑
  • gungunind
  • gungunindu‑
singular plural
  • gungunește
  • gunguniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gungunesc
(să)
  • gungunesc
  • gunguneam
  • gungunii
  • gungunisem
a II-a (tu)
  • gungunești
(să)
  • gungunești
  • gunguneai
  • gunguniși
  • gunguniseși
a III-a (el, ea)
  • gungunește
(să)
  • gungunească
  • gungunea
  • gunguni
  • gungunise
plural I (noi)
  • gungunim
(să)
  • gungunim
  • gunguneam
  • gungunirăm
  • gunguniserăm
  • gungunisem
a II-a (voi)
  • gunguniți
(să)
  • gunguniți
  • gunguneați
  • gungunirăți
  • gunguniserăți
  • gunguniseți
a III-a (ei, ele)
  • gungunesc
(să)
  • gungunească
  • gunguneau
  • gunguni
  • gunguniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gunguri
  • gungurire
  • gungurit
  • gunguritu‑
  • gungurind
  • gungurindu‑
singular plural
  • gungurește
  • gunguriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gunguresc
(să)
  • gunguresc
  • gunguream
  • gungurii
  • gungurisem
a II-a (tu)
  • gungurești
(să)
  • gungurești
  • gungureai
  • gunguriși
  • gunguriseși
a III-a (el, ea)
  • gungurește
(să)
  • gungurească
  • gungurea
  • gunguri
  • gungurise
plural I (noi)
  • gungurim
(să)
  • gungurim
  • gunguream
  • gungurirăm
  • gunguriserăm
  • gungurisem
a II-a (voi)
  • gunguriți
(să)
  • gunguriți
  • gungureați
  • gungurirăți
  • gunguriserăți
  • gunguriseți
a III-a (ei, ele)
  • gunguresc
(să)
  • gungurească
  • gungureau
  • gunguri
  • gunguriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gonguri
  • gongurire
  • gongurit
  • gonguritu‑
  • gongurind
  • gongurindu‑
singular plural
  • gongurește
  • gonguriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gonguresc
(să)
  • gonguresc
  • gonguream
  • gongurii
  • gongurisem
a II-a (tu)
  • gongurești
(să)
  • gongurești
  • gongureai
  • gonguriși
  • gonguriseși
a III-a (el, ea)
  • gongurește
(să)
  • gongurească
  • gongurea
  • gonguri
  • gongurise
plural I (noi)
  • gongurim
(să)
  • gongurim
  • gonguream
  • gongurirăm
  • gonguriserăm
  • gongurisem
a II-a (voi)
  • gonguriți
(să)
  • gonguriți
  • gongureați
  • gongurirăți
  • gonguriserăți
  • gonguriseți
a III-a (ei, ele)
  • gonguresc
(să)
  • gongurească
  • gongureau
  • gonguri
  • gonguriseră
verb (VT201)
Flexiune incertă.
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gungura
  • gungurare
  • gungurat
  • gunguratu‑
  • gungurând
  • gungurându‑
singular plural
  • gungurea
  • gungurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gungurez
(să)
  • gungurez
  • gunguram
  • gungurai
  • gungurasem
a II-a (tu)
  • gungurezi
(să)
  • gungurezi
  • gungurai
  • gungurași
  • gunguraseși
a III-a (el, ea)
  • gungurea
(să)
  • gungureze
  • gungura
  • gungură
  • gungurase
plural I (noi)
  • gungurăm
(să)
  • gungurăm
  • gunguram
  • gungurarăm
  • gunguraserăm
  • gungurasem
a II-a (voi)
  • gungurați
(să)
  • gungurați
  • gungurați
  • gungurarăți
  • gunguraserăți
  • gunguraseți
a III-a (ei, ele)
  • gungurea
(să)
  • gungureze
  • gungurau
  • gungura
  • gunguraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gangura
  • gangurare
  • gangurat
  • ganguratu‑
  • gangurând
  • gangurându‑
singular plural
  • gangurea
  • gangurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gangurez
(să)
  • gangurez
  • ganguram
  • gangurai
  • gangurasem
a II-a (tu)
  • gangurezi
(să)
  • gangurezi
  • gangurai
  • gangurași
  • ganguraseși
a III-a (el, ea)
  • gangurea
(să)
  • gangureze
  • gangura
  • gangură
  • gangurase
plural I (noi)
  • gangurăm
(să)
  • gangurăm
  • ganguram
  • gangurarăm
  • ganguraserăm
  • gangurasem
a II-a (voi)
  • gangurați
(să)
  • gangurați
  • gangurați
  • gangurarăți
  • ganguraserăți
  • ganguraseți
a III-a (ei, ele)
  • gangurea
(să)
  • gangureze
  • gangurau
  • gangura
  • ganguraseră
Intrare: gângurit (sunet)
gângurit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gângurit
  • gânguritul
  • gânguritu‑
plural
  • gângurituri
  • gânguriturile
genitiv-dativ singular
  • gângurit
  • gânguritului
plural
  • gângurituri
  • gânguriturilor
vocativ singular
plural
gongănit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gongănit
  • gongănitul
  • gongănitu‑
plural
  • gongănituri
  • gongăniturile
genitiv-dativ singular
  • gongănit
  • gongănitului
plural
  • gongănituri
  • gongăniturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gongonit
  • gongonitul
  • gongonitu‑
plural
  • gongonituri
  • gongoniturile
genitiv-dativ singular
  • gongonit
  • gongonitului
plural
  • gongonituri
  • gongoniturilor
vocativ singular
plural
gungănit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungănit
  • gungănitul
  • gungănitu‑
plural
  • gungănituri
  • gungăniturile
genitiv-dativ singular
  • gungănit
  • gungănitului
plural
  • gungănituri
  • gungăniturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungurat
  • gunguratul
  • gunguratu‑
plural
  • gunguraturi
  • gunguraturile
genitiv-dativ singular
  • gungurat
  • gunguratului
plural
  • gunguraturi
  • gunguraturilor
vocativ singular
plural
gungurit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungurit
  • gunguritul
  • gunguritu‑
plural
  • gungurituri
  • gunguriturile
genitiv-dativ singular
  • gungurit
  • gunguritului
plural
  • gungurituri
  • gunguriturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungunit
  • gungunitul
  • gungunitu‑
plural
  • gungunituri
  • gunguniturile
genitiv-dativ singular
  • gungunit
  • gungunitului
plural
  • gungunituri
  • gunguniturilor
vocativ singular
plural
Intrare: grungunit
grungunit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grungurat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grungurit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grunit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gugăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guguit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gugulit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gugurit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungunit
  • gungunitul
  • gungunitu‑
plural
  • gungunituri
  • gunguniturile
genitiv-dativ singular
  • gungunit
  • gungunitului
plural
  • gungunituri
  • gunguniturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungurat
  • gunguratul
  • gunguratu‑
plural
  • gunguraturi
  • gunguraturile
genitiv-dativ singular
  • gungurat
  • gunguratului
plural
  • gunguraturi
  • gunguraturilor
vocativ singular
plural
gungurit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungurit
  • gunguritul
  • gunguritu‑
plural
  • gungurituri
  • gunguriturile
genitiv-dativ singular
  • gungurit
  • gunguritului
plural
  • gungurituri
  • gunguriturilor
vocativ singular
plural
gurguit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gurgunit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guruit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grongănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grongoit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grugunit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grungănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gungănit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gungănit
  • gungănitul
  • gungănitu‑
plural
  • gungănituri
  • gungăniturile
genitiv-dativ singular
  • gungănit
  • gungănitului
plural
  • gungănituri
  • gungăniturilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gânguri gângurire gângura gongăi gongăneală gongăni gongănire gongoni gungăni gungănire gănguri gunguni gungurire gunguri gonguri gungura gangura

  • 1. intranzitiv tranzitiv (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șopeltivi știorlâcăi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Un băiețel de doi ani se juca gîngurind vesel cu un pisoi bălțat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. REBREANU, R. II 65.
      surse: DLRLC
    • Pe urmă vin copiii... și cîtă mulțumire, cît farmec să auzi gîngurind în jurul tău. PĂUN-PINCIO, P. 95.
      surse: DLRLC
    • prin metonimie Cînd îți gîngurește glasul Vorbe să frămînte, Harfă nu-i, nici glas de înger Mai frumos să cînte. COȘBUC, P. II 270.
      surse: DLRLC
    • figurat Pîrîul Vodislavei, copil nepăsător, gîngurea povestea lui de munte. GALACTION, O. I 287.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv unipersonal (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gurlui (vb.) ugui attach_file un exemplu
    exemple
    • Gînguri un porumbel sălbatic de pe o creangă. GALACTION, O. I 253.
      surse: DLRLC

etimologie:

gângurit (sunet) gongănit gongonit gungănit gungurat gungurit gungunit

  • 1. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gângurire uguire uguit attach_file un exemplu
    exemple
    • Iubești întîiul gîngurit de prunc, Surîsul mamei legănîndu-și visul. FRUNZĂ, Z. 19.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi gânguri
    surse: DEX '98 DEX '09