opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Explicative DEX

GULIE, gulii, s. f. Plantă erbacee legumicolă cu frunze mari, dințate și cu tulpina îngroșată, sferoidală, comestibilă (Brassica oleracea gongyloides). ♦ (Reg.) Nap porcesc. – Din bg. gulija.

GULIE, gulii, s. f. Plantă erbacee legumicolă cu frunze mari, dințate și cu tulpina îngroșată, sferoidală, comestibilă (Brassica oleracea gongyloides). ♦ (Reg.) Nap porcesc. – Din bg. gulija.

gulie sf [At: CANTEMIR, HR. 129 / Pl: ~ii / E: bg гулия, ngr γουλί] 1 Plantă erbacee legumicolă cu frunze mari, dințate și cu tulpina îngroșată, sferoidală, comestibilă (Brassica oleracea) Si: (reg) cacalambă, gulă2 (1). 2 (Bot; Mol) Napi porcești (Helianthus tuberosus). 3 (Reg) Bucată de lemn cilindric folosit de copii în loc de minge la jocul „în gogi” sau „poarca”.

GULIE, gulii, s. f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor a cărei tulpină foarte dezvoltată și cărnoasă e comestibilă (Brassica oleracea). Alan Kardec a reușit să ne facă a gusta cu Ramses II, din delicioasele gulii ale Egiptului. HOGAȘ, DR. II 193. De mincare i-am făcut: Acru borș din putinică, Verzi gulii din grădinică. TEODORESCU, P. P. 341. 2. (Mold.) Nap-porcesc (Helianthus tuberosus). Scociorau îndelung... pînă ce izbîndeau să scoată la lumină niște gulii. SADOVEANU, P. M. 258.

GULIE ~i f. 1) Plantă erbacee leguminoasă, cu tulpina rotundă și cărnoasă. 2) Plantă erbacee cu tulpina înaltă și flori galbene, cultivată pentru tuberculii ei cărnoși, comestibili; nap-porcesc. /<bulg. gulija

gulie f. pl. 1. Munt. caralambe (Brassica oleracea); 2. Mold. napi turcești (Helianthus tuberosus). [Bulg.].

gulíe f. (bg. guliĭa, alb. gúlia, ngr- guli, nap). Vest. Nap, alabaș. Est. Nap porcesc. – În nord gulă, pl. e (rut. gúlĕa, pol. gula. Cp. și cu ung. gónye). V. nap.

Ortografice DOOM

gulie s. f., art. gulia, g.-d. art. guliei; pl. gulii, art. guliile (desp. -li-i-)

gulie s. f., art. gulia, g.-d. art. guliei; pl. gulii, art. guliile

gulie s. f., art. gulia, g.-d. art. guliei; pl. gulii, art. guliile

Etimologice

gulie (gulii), s. f. – 1. Varietate de plantă legumicolă cu tulpina sferoidală comestibilă, Brasica oleracea. – 2. Nap, Helianthus tuberosus. Bg. gulija (Conev 48; DAR) sau ngr. γουλιά (Cihac, II, 723).

Enciclopedice

GULIA, -nca ss.; Galiian (17 A V 260), – subst. gulie.

Argou

gulie, gulii s. f. (glum.) 1. cap. 2. persoană naivă / ușor de păcălit.

Sinonime

GULIE s. v. nap, nap porcesc, topinambur.

GULIE s. (BOT.; Brassica oleracea var. gongyloides) (reg.) calarabă.

gulie s. v. NAP. NAP-PORCESC. TOPINAMBUR.

GULIE s. (BOT.; Brassica oleracea var. gongyloides) (reg.) calarabă.

Intrare: Gulia
Gulia nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gulia
Intrare: gulie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gulie
  • gulia
plural
  • gulii
  • guliile
genitiv-dativ singular
  • gulii
  • guliei
plural
  • gulii
  • guliilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gulie, guliisubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee legumicolă cu frunze mari, dințate și cu tulpina îngroșată, sferoidală, comestibilă (Brassica oleracea gongyloides). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: calarabă
    • format_quote Alan Kardec a reușit să ne facă a gusta cu Ramses II, din delicioasele gulii ale Egiptului. HOGAȘ, DR. II 193. DLRLC
    • format_quote De mîncare i-am făcut: Acru borș din putinică, Verzi gulii din grădinică. TEODORESCU, P. P. 341. DLRLC
    • 1.1. regional Nap porcesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: nap topinambur
      • format_quote Scociorau îndelung... pînă ce izbîndeau să scoată la lumină niște gulii. SADOVEANU, P. M. 258. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.