2 intrări
13 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GULERAT, -Ă, gulerați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Peior.) (Persoană) care poartă guler (scrobit). ♦ (Funcționar, militar) care este îmbrăcat în uniformă; fig. (persoană) având o atitudine arogantă, sfidătoare. 2. Adj. (Despre animale) Care are o dungă albă în jurul gâtului. – Din guler.
gulerat, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 57 / V: (pmz) gurelat / Pl: ~ați, ~e / E: guler + -at] 1-2 smf, a (Prt) (Persoană) care poartă guler (mare sau scrobit). 3-4 smf, a (Fig; prt) (Persoană) care este îmbrăcată în uniformă de militar sau de funcționar. 5-6 smf, a (Înv; fig; prt) (Persoană) care aparținea claselor dominante (având o atitudine arogantă, sfidătoare). 7-8 smf, a (Fig; prt) (Persoană) care este bine îmbrăcată. 9 a (D. animale) Care are o dungă (albă) în jurul gâtului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GULERAT, -Ă, gulerați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Peior.) (Persoană) care poartă guler (scrobit). ♦ (Funcționar, militar) care este îmbrăcat în uniformă; fig. (persoană) care aparținea claselor dominante (având o atitudine arogantă, sfidătoare). 2. Adj. (Despre animale) Care are o dungă albă în jurul gâtului. – Din guler.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GULERAT, -Ă, gulerați, -te, adj. 1. Care poartă guler (înalt și scrobit); p. ext. care face parte din clasa dominantă, care are caracteristicile acestei clase; trufaș, arogant, obraznic. Rar se întîmpla să pice la Văcărești și un mușteriu gulerat care, casier fiind, ori contabil, ori director la vreo întreprindere mare, furase mult. PAS, Z. IV 111. Ciocoii gulerați Sint la inimă spurcați. BOLLIAC, O. 191. Latră, ciocoi gulerat, Că eu astăzi n-am mîncat. ALECSANDRI, P. P. 250. ◊ (Substantivat) Trăiesc bine boierii, gulerații! STANCU, D. 9. Hai la poliție! – Nu pune mîna, gule- ratule! ALECSANDRI, T. 57. 2. (Despre animale) Cu o dungă albă în jurul gîtului. Oaie gulerată. Porumbel gulerat. ▭ Umbli sărind din gard în gard, Ca un cîne gulerat. ȘEZ. I 211.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GULERAT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival Care poartă guler înalt și scrobit; cu guler înalt și scrobit (la îmbrăcăminte). 2) înv. depr. Care făcea parte din pătura socială dominantă. 3) (despre animale) Care are o dungă (de obicei de altă culoare) în jurul gâtului. /guler + suf. ~at
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gulerat a. 1. care poartă un guler; 2. fig. obraznic: ciocoiu gulerat; 3. se zice de câinii cari au în jurul gâtului o vargă colorată. ║ m. pop. sergent de oraș, gardist.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gulerát, -ă adj. Care are guler, vorbind maĭ ales de ceĭ în uniformă. Iron. Cĭocoĭ gulerat, agent fiscal în uniformă: am plătit ca să nu maĭ văd gulerațiĭ ceĭa la poarta mea! Cîne, porumb gulerat, care are în prejuru gîtuluĭ păr saŭ pene de altă coloare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gurelat am vz gulerat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gulerat adj. m., s. m., pl. gulerați; adj. f., s. f. gulerată, pl. gulerate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gulerat adj. m., s. m., pl. gulerați; adj. f., s. f. gulerată, pl. gulerate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gulerat adj. m., s. m., pl. gulerați; f. sg. gulerată, pl. gulerate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLOIER GULERAT MIC s. v. prundăraș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ploier gulerat mic s. v. PRUNDĂRAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
gulerat, guleratăadjectiv
- 1. (Despre oameni) Care poartă guler (scrobit). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Rar se întîmpla să pice la Văcărești și un mușteriu gulerat care, casier fiind, ori contabil, ori director la vreo întreprindere mare, furase mult. PAS, Z. IV 111. DLRLC
- 1.1. Care are o atitudine arogantă, sfidătoare. DEX '09 DLRLC
- Ciocoii gulerați Sint la inimă spurcați. BOLLIAC, O. 191. DLRLC
- Latră, ciocoi gulerat, Că eu astăzi n-am mîncat. ALECSANDRI, P. P. 250. DLRLC
-
-
- 2. (Despre animale) Care are o dungă albă în jurul gâtului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Oaie gulerată. Porumbel gulerat. DLRLC
- Umbli sărind din gard în gard, Ca un cîne gulerat. ȘEZ. I 211. DLRLC
-
etimologie:
- guler DEX '09 DEX '98
gulerat, gulerațisubstantiv masculin gulerată, guleratesubstantiv feminin
- 1. Persoană care poartă guler (scrobit). DEX '09 DEX '98
- 1.1. Funcționar, militar etc. care este îmbrăcat în uniformă. DEX '09
- 1.2. Persoană având o atitudine arogantă, sfidătoare. DEX '09
- Trăiesc bine boierii, gulerații! STANCU, D. 9. DLRLC
- Hai la poliție! – Nu pune mîna, guleratule! ALECSANDRI, T. 57. DLRLC
-
-
etimologie:
- guler DEX '09 DEX '98