GULERAT, -Ă, gulerați, -te, adj. 1. Care poartă guler (înalt și scrobit); p. ext. care face parte din clasa dominantă, care are caracteristicile acestei clase; trufaș, arogant, obraznic. Rar se întîmpla să pice la Văcărești și un mușteriu gulerat care, casier fiind, ori contabil, ori director la vreo întreprindere mare, furase mult. PAS, Z. IV 111. Ciocoii gulerați Sint la inimă spurcați. BOLLIAC, O. 191. Latră, ciocoi gulerat, Că eu astăzi n-am mîncat. ALECSANDRI, P. P. 250. ◊ (Substantivat) Trăiesc bine boierii, gulerații! STANCU, D. 9. Hai la poliție! – Nu pune mîna, gule- ratule! ALECSANDRI, T. 57. 2. (Despre animale) Cu o dungă albă în jurul gîtului. Oaie gulerată. Porumbel gulerat. ▭ Umbli sărind din gard în gard, Ca un cîne gulerat. ȘEZ. I 211.