13 definiții pentru guler

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÚLER, gulere, s. n. 1. Parte a unor obiecte de îmbrăcăminte care acoperă de jur-împrejur gâtul sau cu care se termină o haină la gât. ◊ Expr. A lua (sau a apuca pe cineva) de guler = a) a prinde, a duce etc. (pe cineva) cu forța; b) a cere cuiva socoteală pentru cele făcute. ♦ Fâșie de pânză, de obicei scrobită, care se pune în jurul gâtului (la bărbați), prinzându-se (cu butoni, nasturi) de cămașă. 2. Spumă care se formează la gura paharului de bere. 3. Porțiune dintr-o piesă cilindrică, conică etc. cu diametrul mai mare decât restul piesei. – Din magh. gallér.

guler sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~e / E: mg galler] 1 Parte a unor obiecte de îmbrăcăminte (constând dintr-o fâșie de stofă sau pânză) cu care se termină o haină la gât. 2 Fâșie de pânză, de obicei scrobită, care se pune în jurul gâtului (la bărbați), prinzându-se (cu butoni, nasturi) de cămașă Vz guleraș (3). 3 (Fam; îe) A lua (sau a apuca pe cineva) de ~ A aduce (pe cineva) cu forța. 4 (Fam; fig; îae) A cere cuiva socoteală pentru cele făcute. 5 (Pfm; fig; îe) A strânge (pe cineva) ~ul A se simți încolțit. 6 (Pfm; fig; îae) A fi intimidat. 7 (Fig) Spumă care se formează la gura paharului cu bere. 8 (Teh) Porțiune dintr-o piesă cilindrică, conică etc. (confecționată o dată cu piesa sau montată ca un inel presat pe piesă) care are diametrul mai mare decât restul piesei. 9 (Teh; îs) ~ul osiei Inel care se montează prin presare la capătul piesei (sau care se confecționează prin forjare o dată cu întreaga piesă). 10 (Reg) Fâșie de pânză cu care se leagă lumânările la mort. 11 (Reg) Batistă (sau fâșie de pânză) nouă care se leagă cu un colț de o lumânare și se dă de pomană pentru morți Si: pomeneală.

GÚLER, gulere, s. n. 1. Parte a unor obiecte de îmbrăcăminte care acoperă de jur împrejur gâtul sau cu care se termină o haină la gât. ◊ Expr. A lua (sau a apuca) (pe cineva) de guler = a) a prinde, a duce etc. (pe cineva) cu forța; b) a cere cuiva socoteală pentru cele făcute. ♦ Fâșie de pânză, de obicei scrobită, care se pune în jurul gâtului (la bărbați), prinzându-se (cu butoni, nasturi) de cămașă. 2. Spumă care se formează la gura paharului de bere. 3. Porțiune dintr-o piesă cilindrică, conică etc. cu diametrul mai mare decât restul piesei. – Din magh. gallér.

GÚLER, gulere, s. n. 1. Parte a unui obiect de îmbrăcăminte (uneori răsfrîntă sau detașabilă) care acoperă gîtul sau termină partea de sus a unei haine. Din pricina gulerului ținea capul pe spate. DUMITRIU, N. 10. Frosa uitase să-i dea guler curat și aceasta cerea timp. BASSARABESCU, V. 45. Iar colo bălrînul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate... Își înfundă gîtu-n guler și bumbacul în urechi. EMINESCU, O. I 132. ◊ Guler marinar v. marinar.Expr. A lua (sau a apuca, a ține pe cineva) de guler = a prinde, a duce, a aduce pe cineva cu forța (ținîndu-l strîns de guler), a înșfăca; fig. a cere cuiva socoteală; a lua la rost. Și cum a fost pînă la urmă? întrebă ziaristul. L-ați luat de guler? V. ROM. decembrie 1953, 53. Îl țineau... de guler și de coate. DUMITRIU, N. 56. (Glumeț) A-l strînge (pe cineva) gulerul, se zice cînd cineva este în primejdie de a fi prins, se simte încolțit, este strîmtorat. 2. Spuma care se formează la gura paharului de bere. Halbă cu guler. 3. (Tehn.) Porțiune dintr-o piesă avînd diametrul mai mare decît corpul piesei. Gulerul osiei.

gúler s. n. în sint. gulere albe Funcționari, cadre superioare ◊ „Marginalizarea categoriilor profesionale superioare (gulerele albe)” R.l. 7 IX 93 p. 2; v. și Ev.z. 20 III 97 p. 1 (după fr. col blanc, trad. din engl. white collar; DMC 1968)

GÚLER ~e n. 1) Porțiune a unor obiecte de îmbrăcăminte care înconjură gâtul. * A apuca (sau a lua, a înșfăca) pe cineva de ~ a) a forța pe cineva să se supună; b) a cere cuiva socoteală. 2) Dungă de spumă, formată la suprafața berii turnată într-un pahar. 3) tehn. Parte inelară la suprafața unei piese, având diametrul mai mare decât restul acesteia și servind, de obicei, la etanșare. /<ung. gallér

guler n. partea cămășei sau a hainei ce înconjură gâtul. [Ung. GALLÉR].

gúler n., pl. e (ung. gallér, sîrb. koler, d. it. collare, care e lat. collare, zgardă, d. collum, gît. V. colier). Partea cămășiĭ (mobilă orĭ fixă) orĭ a haĭneĭ care înconjoară gîtu. Est. Cerbice, pĭesa juguluĭ de la ceafă. A lua pe cineva de guler, a-l unfla, a-l înhăța violent. Bere cu guler, pahar de bere cu prea multă spumă. V. colan, salbă.

gúler-glúgă s. n. Guler din care se dezvoltă o glugă ◊ „Revenind la genul popular al hainelor de blană, la scurte, trebuie amintit că gluga sau gulerul-glugă, este mult utilizat. De asemenea utilizate sunt combinațiile cu piele sau skay, la manșete, buzunare sau la încrustații orizontale.” Săpt. 22 X 76 p. 8 (din guler + glugă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gúler (gúlere), s. n.1. Fîșie de pînză care se pune în jurul gîtului, prinzîndu-se de cămașă. – 2. (Basar.) Parte a jugului care se sprijină pe gîtul animalelor. – 3. Parte cilindrică a cartușului sau proiectilului. Mag. gáller, din it. collare (Cihac, II, 502; DAR; Gáldi, Dict., 91). – Der. gulerat, adj. (cu guler alb; s. m., funcționar, reprezentant al autorității).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

guler, gulere s. n. 1. strat de spumă format de berea turnată în halbă sau pahar. 2. (glum.) prepuț.

Intrare: guler
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guler
  • gulerul
  • guleru‑
plural
  • gulere
  • gulerele
genitiv-dativ singular
  • guler
  • gulerului
plural
  • gulere
  • gulerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

guler, guleresubstantiv neutru

  • 1. Parte a unor obiecte de îmbrăcăminte care acoperă de jur-împrejur gâtul sau cu care se termină o haină la gât. DEX '09 DLRLC NODEX
    diminutive: guleraș
    • format_quote Din pricina gulerului ținea capul pe spate. DUMITRIU, N. 10. DLRLC
    • format_quote Frosa uitase să-i dea guler curat și aceasta cerea timp. BASSARABESCU, V. 45. DLRLC
    • format_quote Iar colo bălrînul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate... Își înfundă gîtu-n guler și bumbacul în urechi. EMINESCU, O. I 132. DLRLC
    • 1.1. Guler marinar (1.1.). DLRLC
    • 1.2. Fâșie de pânză, de obicei scrobită, care se pune în jurul gâtului (la bărbați), prinzându-se (cu butoni, nasturi) de cămașă. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A lua (sau a apuca, a ține) (pe cineva) de guler = a prinde, a duce etc. (pe cineva) cu forța. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Îl țineau... de guler și de coate. DUMITRIU, N. 56. DLRLC
      • chat_bubble figurat A cere cuiva socoteală pentru cele făcute; a lua la rost. DEX '09 DLRLC NODEX
        • format_quote Și cum a fost pînă la urmă? întrebă ziaristul. L-ați luat de guler? V. ROM. decembrie 1953, 53. DLRLC
    • chat_bubble glumeț A-l strânge (pe cineva) gulerul, se zice când cineva este în primejdie de a fi prins, se simte încolțit, este strâmtorat. DLRLC
  • 2. Spumă care se formează la gura paharului de bere. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Halbă cu guler. DLRLC
  • 3. Porțiune dintr-o piesă cilindrică, conică etc. cu diametrul mai mare decât restul piesei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Gulerul osiei. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii