12 definiții pentru guguștiuc gugușciuc guguștuc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUGUȘTIÚC, guguștiuci, s. m. Specie de turturea de culoare cenușie-brună pe spate și pe pântece, cu o dungă neagră pe gât (Streptopelia decaocto). ♦ (Fam.) Epitet dat unei persoane naive, ușor de înșelat. – Din bg. guguštuk.

GUGUȘTIÚC, guguștiuci, s. m. Specie de turturea de culoare cenușie-brună pe spate și pe pântece, cu o dungă neagră pe gât (Streptopelia decaocto). ♦ (Fam.) Epitet dat unei persoane naive, ușor de înșelat. – Din bg. guguštuk.

guguștiuc sm [At: M. I. CARAGIALE, C. 123 / V: (reg) ~șciuc, ~tuc / Pl: ~uci / E: bg гугуштук] 1 (Orn; reg) Porumbel (Columba). 2 (Fig; fam) Persoană naivă.

GUGUȘTIÚC, guguștiuci, s. m. Specie de porumbel sălbatic din neamul turturelei (Streptopelia decaocto). Guguștiuci se chemau în sălciile de la încrucișarea drumeagurilor de țarînă. SADOVEANU, M. C. 178. ♦ Fig. (Familiar) Persoană naivă. Sucise... capul a doi tineri, niște guguștiuci amîndoi. M. I. CARAGIALE, C. 123.

GUGUȘTIÚC ~ci m. 1) Pasăre asemănătoare cu porumbelul sălbatic, având penaj cenușiu-brun, cu o dungă neagră pe gât, care trăiește în preajma așezărilor omenești. 2) fig. fam. Om naiv și bleg. /<bulg. guguštuk

gugușciuc sm vz guguștiuc

gugúș (rar) și guguștúc[1] m. (bg. guguška, turturică, d. un masc. inuzitat guguš, care vine d. gugúkam, gúkam, gunguresc; turc. kusgukuk, porumb sălbatic, un fel de cuc). Munt. Olt. Turturică. Fig. (după guguman). Om prost. – În Mold. sud rar guguștĭuc, porumb sălbatic (columba palumbus). corectată

  1. În original, greșit: gusuștuc. LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

guguștiúc s. m., pl. guguștiúci

guguștiúc s. m., pl. guguștiúci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GUGUȘTIÚC s. (ORNIT.; Streptopelia decaocto) (reg.) porumbel-turcesc.

GUGUȘTIUC s. (ORNIT.; Streptopelia decaocto) (reg.) porumbel-turcesc.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

guguștiuc, guguștiuci s. m. 1. (intl.) hoț fără experiență. 2. îndrăgostit. 3. om naiv / lipsit de experiență; victimă potențială a unui infractor.

Intrare: guguștiuc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guguștiuc
  • guguștiucul
  • guguștiucu‑
plural
  • guguștiuci
  • guguștiucii
genitiv-dativ singular
  • guguștiuc
  • guguștiucului
plural
  • guguștiuci
  • guguștiucilor
vocativ singular
  • guguștiucule
plural
  • guguștiucilor
gugușciuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guguștuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

guguștiuc gugușciuc guguștuc

  • 1. Specie de turturea de culoare cenușie-brună pe spate și pe pântece, cu o dungă neagră pe gât (Streptopelia decaocto).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Guguștiuci se chemau în sălciile de la încrucișarea drumeagurilor de țarînă. SADOVEANU, M. C. 178.
      surse: DLRLC
    • 1.1. familiar Epitet dat unei persoane naive, ușor de înșelat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Sucise... capul a doi tineri, niște guguștiuci amîndoi. M. I. CARAGIALE, C. 123.
        surse: DLRLC

etimologie: