12 definiții pentru guguștiuc gugușciuc guguștuc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

guguștiuc sm [At: M. I. CARAGIALE, C. 123 / V: (reg) ~șciuc, ~tuc / Pl: ~uci / E: bg гугуштук] 1 (Orn; reg) Porumbel (Columba). 2 (Fig; fam) Persoană naivă.

GUGUȘTIÚC, guguștiuci, s. m. Specie de turturea de culoare cenușie-brună pe spate și pe pântece, cu o dungă neagră pe gât (Streptopelia decaocto). ♦ (Fam.) Epitet dat unei persoane naive, ușor de înșelat. – Din bg. guguštuk.

GUGUȘTIÚC, guguștiuci, s. m. Specie de turturea de culoare cenușie-brună pe spate și pe pântece, cu o dungă neagră pe gât (Streptopelia decaocto). ♦ (Fam.) Epitet dat unei persoane naive, ușor de înșelat. – Din bg. guguštuk.

GUGUȘTIÚC, guguștiuci, s. m. Specie de porumbel sălbatic din neamul turturelei (Streptopelia decaocto). Guguștiuci se chemau în sălciile de la încrucișarea drumeagurilor de țarînă. SADOVEANU, M. C. 178. ♦ Fig. (Familiar) Persoană naivă. Sucise... capul a doi tineri, niște guguștiuci amîndoi. M. I. CARAGIALE, C. 123.

GUGUȘTIÚC ~ci m. 1) Pasăre asemănătoare cu porumbelul sălbatic, având penaj cenușiu-brun, cu o dungă neagră pe gât, care trăiește în preajma așezărilor omenești. 2) fig. fam. Om naiv și bleg. /<bulg. guguštuk

gugușciuc sm vz guguștiuc

gugúș (rar) și guguștúc[1] m. (bg. guguška, turturică, d. un masc. inuzitat guguš, care vine d. gugúkam, gúkam, gunguresc; turc. kusgukuk, porumb sălbatic, un fel de cuc). Munt. Olt. Turturică. Fig. (după guguman). Om prost. – În Mold. sud rar guguștĭuc, porumb sălbatic (columba palumbus). corectată

  1. În original, greșit: gusuștuc. LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

guguștiúc s. m., pl. guguștiúci

guguștiúc s. m., pl. guguștiúci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GUGUȘTIÚC s. (ORNIT.; Streptopelia decaocto) (reg.) porumbel-turcesc.

GUGUȘTIUC s. (ORNIT.; Streptopelia decaocto) (reg.) porumbel-turcesc.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

guguștiuc, guguștiuci s. m. 1. (intl.) hoț fără experiență. 2. îndrăgostit. 3. om naiv / lipsit de experiență; victimă potențială a unui infractor.

Intrare: guguștiuc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guguștiuc
  • guguștiucul
  • guguștiucu‑
plural
  • guguștiuci
  • guguștiucii
genitiv-dativ singular
  • guguștiuc
  • guguștiucului
plural
  • guguștiuci
  • guguștiucilor
vocativ singular
  • guguștiucule
plural
  • guguștiucilor
gugușciuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guguștuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

guguștiuc gugușciuc guguștuc

  • 1. Specie de turturea de culoare cenușie-brună pe spate și pe pântece, cu o dungă neagră pe gât (Streptopelia decaocto).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Guguștiuci se chemau în sălciile de la încrucișarea drumeagurilor de țarînă. SADOVEANU, M. C. 178.
      surse: DLRLC
    • 1.1. familiar Epitet dat unei persoane naive, ușor de înșelat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Sucise... capul a doi tineri, niște guguștiuci amîndoi. M. I. CARAGIALE, C. 123.
        surse: DLRLC

etimologie: