14 definiții pentru gugiuman guciman gugiman gugimană gugiumană gujiman


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUGIUMÁN, gugiumane, s. n. Căciulă de samur purtată, în trecut, de domni și de boieri, ca semn al demnității lor. – Din tc. gücemin.

gugiuman sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 298/29 / V: (îrg) guciman2, ~im~, ~ima sf sf gujiman / Pl: ~e / E: tc güčemin] 1 (Înv) Căciulă de samur purtată de domnitori și de boieri, ca semn al demnității lor Si: calpac, cauc, ișlic. 2 (Reg; îf gujiman) Glugă care atârnă în loc de guler la mantalele țărănești. 3 (Reg; îaf) Gugiu1 (1).

GUGIUMÁN, gugiumane, s. n. Căciulă de samur purtată, în trecut, de domnitori și de boieri, ca semn al demnității lor. – Din tc. gücemin.

GUGIUMÁN, gugiumane, s. n. (Învechit) Căciulă de samur cu fundul alb (pentru domnitor și beizadele) sau cu fundul roșu (pentru boieri). Cei de pe ziduri și din turn cunoscură în acea depărtare numai calul alb al măriei-sale și numai fulgerarea gugiumanului său împodobit cu pietre de olmaz. SADOVEANU, F. J. 18. Pe cap purtau gugiumane puse cam într-o parte. ISPIRESCU, M. V. 44. La alaiuri și la ceremonii, protipendada și veliții purtau pe cap gugiuman de samur cu fundul de postav roșu. GHICA, S. 501.

GUGIUMÁN ~e n. înv. Căciulă din blană de samur, purtată în trecut de marii boieri și de domnitori. /<turc. gücemin

gugiuman n. 1. od. căciulă de samur cu fundul roșu (pentru boieri) și cu fundul alb (pentru Vodă și beizadele): un gugiuman de samur cu surguciu de pietre scumpe OD.; 2. azi, în Banat, gluga cabaniței. [Turc. GÜDJEMAN].

ğuğĭumán și gugimán n., pl. e (turc. gügemin și gügeman. V. gugĭ). Vechĭ. Căcĭulă de samur, cu fundu roș p. boĭerĭ și alb p. domn și fiiĭ luĭ. Azĭ. Munt. Iron. Ĭarmurcă. – În Mold. și gugĭumană f. (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 300 și 328). V. și Șăin. Infl. Or.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gugiumán (-giu-) s. n., pl. gugiumáne

gugiumán s. n. (sil. -giu-), pl. gugiumáne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gugiumán (gugiumáne), s. n. – Căciulă de samur, purtată în trecut numai de domnitor (cu dublură albă) și de boierii de rang (cu dublură roșie). – Var. gugi(u)man(ă). Tc. gücemin (Șeineanu, II, 191). Sec. XVI. – Der. gugiu, s. n. (Mold., glugă), formă reconstituită, întrucît se consideră -man ca suf.; cujban, s. n. (costum), al cărui sens nu pare sigur (cf. Bogrea, Dacor., I, 227).

Intrare: gugiuman
  • silabație: gu-giu-man info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gugiuman
  • gugiumanul
  • gugiumanu‑
plural
  • gugiumane
  • gugiumanele
genitiv-dativ singular
  • gugiuman
  • gugiumanului
plural
  • gugiumane
  • gugiumanelor
vocativ singular
plural
guciman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gugiman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gugimană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gugiumană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gujiman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gugiuman guciman gugiman gugimană gugiumană gujiman

  • 1. Căciulă de samur purtată, în trecut, de domni și de boieri, ca semn al demnității lor.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cei de pe ziduri și din turn cunoscură în acea depărtare numai calul alb al măriei-sale și numai fulgerarea gugiumanului său împodobit cu pietre de olmaz. SADOVEANU, F. J. 18.
      surse: DLRLC
    • Pe cap purtau gugiumane puse cam într-o parte. ISPIRESCU, M. V. 44.
      surse: DLRLC
    • La alaiuri și la ceremonii, protipendada și veliții purtau pe cap gugiuman de samur cu fundul de postav roșu. GHICA, S. 501.
      surse: DLRLC

etimologie: