gugiuman sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 298/29 / V: (îrg) guciman², ~im~, ~imană sf ~ă sf gujiman / Pl: ~e / E: tc güčemin] 1 (Înv) Căciulă de samur purtată de domnitori și de boieri, ca semn al demnității lor Si: calpac, cauc, ișlic. 2 (Reg; îf gujiman) Glugă care atârnă în loc de guler la mantalele țărănești. 3 (Reg; îaf) Gugiu¹ (1).