2 intrări
9 definiții
Explicative DEX
gugiu1 sn [At: GHEREA, ST. CR. II, 88 / Pl: ~ri / E: nct] 1 (Mol; Buc) Guler lat și pătrat care atârnă pe spate la mantalele țărănești Si: (reg) gugiuman (3). 2 (Trs) Căciulă pentru copiii mici.
gugiu2 sn [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~ri / E: nct] (Reg) Gropiță în pământ care servește la un joc cu mingea, nedefinit mai îndeaproape, al copiilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gugiu n. Mold. un fel de glugă. [Prescurtat din gugiuman].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUGI, gugiuri, s. n. (Mold., Bucov.) Glugă. Mi-am îmbrobodit bine în gugi capul. SADOVEANU, O. III 329. Învăliți în gugiurile sure, bătuți de palele dese ale viscolului, se plecau unul spre altul cînd vorbeau și parcă-și zvîrleau cuvintele prin crivățul iute. id. ib. VI 124.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUGI, gugiuri, s. n. (Reg.) Glugă. – Din gugiuman.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
gugĭ n., pl. urĭ (din gugĭuman). Glugă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
gugi (reg.) s. n., pl. gugiuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gugi (reg.) s. n., pl. gugiuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gugi s. n., pl. gugiuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N60) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
gugi, gugiurisubstantiv neutru
- 1. Glugă. DLRLC DLRMsinonime: glugă
- Mi-am îmbrobodit bine în gugi capul. SADOVEANU, O. III 329. DLRLC
- Învăliți în gugiurile sure, bătuți de palele dese ale viscolului, se plecau unul spre altul cînd vorbeau și parcă-și zvîrleau cuvintele prin crivățul iute. SADOVEANU, O. VI 124. DLRLC
-
etimologie:
- gugiuman DLRM