5 definiții pentru gugi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUGI, gugiuri, s. n. (Mold., Bucov.) Glugă. Mi-am îmbrobodit bine în gugi capul. SADOVEANU, O. III 329. Învăliți în gugiurile sure, bătuți de palele dese ale viscolului, se plecau unul spre altul cînd vorbeau și parcă-și zvîrleau cuvintele prin crivățul iute. id. ib. VI 124.

GUGI, gugiuri, s. n. (Reg.) Glugă. – Din gugiuman.

gugĭ n., pl. urĭ (din gugĭuman). Glugă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gugi (reg.) s. n., pl. gúgiuri

Intrare: gugi
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gugi
  • gugiul
  • gugiu‑
plural
  • gugiuri
  • gugiurile
genitiv-dativ singular
  • gugi
  • gugiului
plural
  • gugiuri
  • gugiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gugi

  • surse: DLRLC DLRM 2 exemple
    exemple
    • Mi-am îmbrobodit bine în gugi capul. SADOVEANU, O. III 329.
      surse: DLRLC
    • Învăliți în gugiurile sure, bătuți de palele dese ale viscolului, se plecau unul spre altul cînd vorbeau și parcă-și zvîrleau cuvintele prin crivățul iute. SADOVEANU, O. VI 124.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • gugiuman
    surse: DLRM