2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRIZÁRE, grizări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) griza și rezultatul ei. – V. griza.

GRIZÁRE, grizări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) griza și rezultatul ei. – V. griza.

grizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: griza] (Frm) Amețire (ușoară) din cauza băuturii.

GRIZÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a (se) griza și rezultatul ei. [< griza].

GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

GRIZÁ, grizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) îmbăta (ușor); a (se) ameți. – Din fr. griser.

griza vtr [At: DEX / Pzi:[1] ~zez / E: fr griser] (Frm) 1-2 A (se) îmbăta ușor Si: a (se) ameți. corectată

  1. În original, greșit tipărit: Pl: ~zez LauraGellner

GRIZÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A (se) ameți de băutură, a (se) îmbăta. [< fr. griser].

GRIZÁ vb. tr., refl. (fam.) a (se) ameți de băutură, a (se) îmbăta (ușor). (< fr. griser)

A GRIZÁ ~éz tranz. livr. fam. A face să se grizeze. /<fr. griser

A SE GRIZÁ mă ~éz intranz. livr. fam. A se îmbăta ușor. /<fr. griser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grizáre (livr.) s. f., g.-d. art. grizắrii; pl. grizắri

grizáre s. f., g.-d. art. grizării; pl. grizări

grizá (livr.) vb., ind. prez. 3 grizeáză

grizá vb., ind. prez. 1 sg. grizéz, 3 sg. și pl. grizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRIZÁ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.

griza vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.

Intrare: grizare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grizare
  • grizarea
plural
  • grizări
  • grizările
genitiv-dativ singular
  • grizări
  • grizării
plural
  • grizări
  • grizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: griza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • griza
  • grizare
  • grizat
  • grizatu‑
  • grizând
  • grizându‑
singular plural
  • grizea
  • grizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grizez
(să)
  • grizez
  • grizam
  • grizai
  • grizasem
a II-a (tu)
  • grizezi
(să)
  • grizezi
  • grizai
  • grizași
  • grizaseși
a III-a (el, ea)
  • grizea
(să)
  • grizeze
  • griza
  • griză
  • grizase
plural I (noi)
  • grizăm
(să)
  • grizăm
  • grizam
  • grizarăm
  • grizaserăm
  • grizasem
a II-a (voi)
  • grizați
(să)
  • grizați
  • grizați
  • grizarăți
  • grizaserăți
  • grizaseți
a III-a (ei, ele)
  • grizea
(să)
  • grizeze
  • grizau
  • griza
  • grizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grizare

  • 1. livresc Acțiunea de a (se) griza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi griza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

griza

etimologie: