16 definiții pentru grimeur

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea actorilor; machior. [Pr.: grimö́r.Var.: grimer, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

grimeur, ~ă smf [At: DEX / P: grimör / V: ~mer, ~mor[1] / Pl: ~i, ~e / E: fr grimeur] Machior. corectat(ă)

  1. Ambele variante în original, fără accent — LauraGellner

GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea artiștilor; machior. [Pr.: grimö́r.Var.: grimer, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

GRIMEUR,[1] grimeuri, s. m. Specialist care se ocupă cu grimarea artiștilor. – Pronunțat: -mör.

  1. În original accentuat GRIMEUR. probabil incorect. — cata

GRIMEUR, -Ă [-MÖR] s. m. f. specialist în machiaj; machior. (< fr. grimeur)

GRIMER, -Ă s. m. și f. v. grimeur.

GRIMER, -Ă s. m. și f. V. grimeur.

GRIMER s.m. Specialist în machiaj; machior. [Var. grimor s.m. / < fr. grimeur].

GRIMER ~ă (~i, ~e) m. și f. Lucrător specializat în arta grimării. /a grima + suf. ~ar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grimeur [pron. grimör] (-meur) s. m., pl. grimeuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRIMER s. machior. (~ la un teatru.)

Intrare: grimeur
  • silabație: gri-meur info
  • pronunție: grimör
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grimeur
  • grimeurul
  • grimeuru‑
plural
  • grimeuri
  • grimeurii
genitiv-dativ singular
  • grimeur
  • grimeurului
plural
  • grimeuri
  • grimeurilor
vocativ singular
  • grimeurule
  • grimeure
plural
  • grimeurilor
  • pronunție: grimör
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grimer
  • grimerul
  • grimeru‑
plural
  • grimeri
  • grimerii
genitiv-dativ singular
  • grimer
  • grimerului
plural
  • grimeri
  • grimerilor
vocativ singular
  • grimerule
  • grimere
plural
  • grimerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grimor
  • grimorul
  • grimoru‑
plural
  • grimori
  • grimorii
genitiv-dativ singular
  • grimor
  • grimorului
plural
  • grimori
  • grimorilor
vocativ singular
  • grimorule
plural
  • grimorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grimeur, grimeurisubstantiv masculin
grimeură, grimeuresubstantiv feminin

  • 1. Specialist care se ocupă cu grimarea actorilor. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: machieur
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.