16 definiții pentru grimeur grimer grimor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grimeur, ~ă smf [At: DEX / P: grimör / V: ~mer, ~mor[1] / Pl: ~i, ~e / E: fr grimeur] Machior. corectată

  1. Ambele variante în original, fără accent — LauraGellner

GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea actorilor; machior. [Pr.: grimö́r.Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea artiștilor; machior. [Pr.: grimö́r.Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

GRIMEUR,[1] grimeuri, s. m. Specialist care se ocupă cu grimarea artiștilor. – Pronunțat: -mör.

  1. În original accentuat GRIMÉUR. probabil incorect. — cata

GRIMEUR, -Ă [-MÖR] s. m. f. specialist în machiaj; machior. (< fr. grimeur)

GRIMÉR, -Ă s. m. și f. v. grimeur.

GRIMÉR, -Ă s. m. și f. V. grimeur.

GRIMÉR s.m. Specialist în machiaj; machior. [Var. grimor s.m. / < fr. grimeur].

GRIMÉR ~ă (~i, ~e) m. și f. Lucrător specializat în arta grimării. /a grima + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grimeur [pron. grimö́r] (-meur) s. m., pl. grimeuri

grimér s. m., pl. griméri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRIMÉR s. machior. (~ la un teatru.)

GRIMER s. machior. (~ la un teatru.)

Intrare: grimeur
  • silabație: gri-meur
  • pronunție: grimör
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grimeur
  • grimeurul
  • grimeuru‑
plural
  • grimeuri
  • grimeurii
genitiv-dativ singular
  • grimeur
  • grimeurului
plural
  • grimeuri
  • grimeurilor
vocativ singular
  • grimeurule
  • grimeure
plural
  • grimeurilor
  • pronunție: grimör
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grimer
  • grimerul
  • grimeru‑
plural
  • grimeri
  • grimerii
genitiv-dativ singular
  • grimer
  • grimerului
plural
  • grimeri
  • grimerilor
vocativ singular
  • grimerule
  • grimere
plural
  • grimerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grimor
  • grimorul
  • grimoru‑
plural
  • grimori
  • grimorii
genitiv-dativ singular
  • grimor
  • grimorului
plural
  • grimori
  • grimorilor
vocativ singular
  • grimorule
plural
  • grimorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grimeur, -ă grimeur grimeură grimer grimeră grimor

etimologie: