2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grefat, ~ă a [At: DN / Pl: ~ați, ~e / E: grefa] 1 (D. grefe) Transplantat. 2 (D. organisme) Căruia i s-a transplantat o grefă2. 3 (Înv) Încrustat. 4 (Liv) Care a fost adăugat unui ansamblu deja structurat.

GREFÁT, -Ă, grefați, -te, adj. Aplicat în formă de grefă 2. ◊ Fig. Grefată pe fondul crizei generale a capitalismului, criza economică din 1929-1933 a fost cea mai adîncă și pustiitoare dintre toate crizele prin care a trecut capitalismul pînă atunci. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 56.

GREFÁT, -Ă, grefați, -te, adj. (Despre un țesut) Refăcut cu ajutorul unei grefe2. – V. grefa.

GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă2, a aplica o grefă2. – Din fr. greffer.

GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă2, a aplica o grefă2. – Din fr. greffer.

grefa vt [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~fez / E: fr greffer] (Med) 1 A aplica o grefă2 Si: a transplanta. 2 (Înv) A încrusta. 3 (Liv) A adăuga un element unui ansamblu deja structurat.

GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. A face o grefă2.

GREFÁ vb. I. tr. 1. (Med.) A face o grefă2. 2. (Fig.) A introduce, a insera. [< fr. greffer].

GREFÁ vb. tr. 1. a transplanta o grefă2. 2. (fig.) a introduce, a insera. (< fr. greffer)

A GREFÁ ~éz tranz. med. (organe, țesuturi) A substitui printr-o grefă. /<fr. greffer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefá vb., ind. prez. 1 sg. greféz, 3 sg. și pl. grefeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GREFAT adj. (MED.) transplantat. (Organ ~.)

GREFA vb. (MED.) a transplanta. (A ~ un organ.)

Intrare: grefat
grefat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grefat
  • grefatul
  • grefatu‑
  • grefa
  • grefata
plural
  • grefați
  • grefații
  • grefate
  • grefatele
genitiv-dativ singular
  • grefat
  • grefatului
  • grefate
  • grefatei
plural
  • grefați
  • grefaților
  • grefate
  • grefatelor
vocativ singular
plural
Intrare: grefa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grefa
  • grefare
  • grefat
  • grefatu‑
  • grefând
  • grefându‑
singular plural
  • grefea
  • grefați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grefez
(să)
  • grefez
  • grefam
  • grefai
  • grefasem
a II-a (tu)
  • grefezi
(să)
  • grefezi
  • grefai
  • grefași
  • grefaseși
a III-a (el, ea)
  • grefea
(să)
  • grefeze
  • grefa
  • grefă
  • grefase
plural I (noi)
  • grefăm
(să)
  • grefăm
  • grefam
  • grefarăm
  • grefaserăm
  • grefasem
a II-a (voi)
  • grefați
(să)
  • grefați
  • grefați
  • grefarăți
  • grefaserăți
  • grefaseți
a III-a (ei, ele)
  • grefea
(să)
  • grefeze
  • grefau
  • grefa
  • grefaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grefat

  • 1. Aplicat în formă de grefă (1.).
    surse: DLRLC DLRM sinonime: transplantat attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Grefată pe fondul crizei generale a capitalismului, criza economică din 1929-1933 a fost cea mai adîncă și pustiitoare dintre toate crizele prin care a trecut capitalismul pînă atunci. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 56.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi grefa
    surse: DLRM

grefa

etimologie: