2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GREFÁRE, grefări, s. f. Acțiunea de a grefa și rezultatul ei. – V. grefa.

GREFÁRE, grefări, s. f. Acțiunea de a grefa și rezultatul ei. – V. grefa.

grefare sf [At: DEX / Pl: ~fări / E: grefa] (Med) 1 Executare a unei grefe2 Si: transplantare. 2 (Înv) Încrustare.

GREFÁRE s.f. Acțiunea de a grefa și rezultatul ei. [< grefa].

GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă2, a aplica o grefă2. – Din fr. greffer.

GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă2, a aplica o grefă2. – Din fr. greffer.

grefa vt [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~fez / E: fr greffer] (Med) 1 A aplica o grefă2 Si: a transplanta. 2 (Înv) A încrusta. 3 (Liv) A adăuga un element unui ansamblu deja structurat.

GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. A face o grefă2.

GREFÁ vb. I. tr. 1. (Med.) A face o grefă2. 2. (Fig.) A introduce, a insera. [< fr. greffer].

GREFÁ vb. tr. 1. a transplanta o grefă2. 2. (fig.) a introduce, a insera. (< fr. greffer)

A GREFÁ ~éz tranz. med. (organe, țesuturi) A substitui printr-o grefă. /<fr. greffer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grefáre s. f., g.-d. art. grefắrii; pl. grefắri

grefáre s. f., g.-d. art. grefării; pl. grefări

grefá (a ~) vb., ind. prez. 3 grefeáză

grefá vb., ind. prez. 1 sg. greféz, 3 sg. și pl. grefeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GREFÁRE s. v. grefă, transplant, transplantare. (A efectua ~ unui organ.)

GREFARE s. (MED.) grefă, transplant, transplantare. (A efectua ~ unui organ.)

GREFA vb. (MED.) a transplanta. (A ~ un organ.)

Intrare: grefare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grefare
  • grefarea
plural
  • grefări
  • grefările
genitiv-dativ singular
  • grefări
  • grefării
plural
  • grefări
  • grefărilor
vocativ singular
plural
Intrare: grefa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grefa
  • grefare
  • grefat
  • grefatu‑
  • grefând
  • grefându‑
singular plural
  • grefea
  • grefați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grefez
(să)
  • grefez
  • grefam
  • grefai
  • grefasem
a II-a (tu)
  • grefezi
(să)
  • grefezi
  • grefai
  • grefași
  • grefaseși
a III-a (el, ea)
  • grefea
(să)
  • grefeze
  • grefa
  • grefă
  • grefase
plural I (noi)
  • grefăm
(să)
  • grefăm
  • grefam
  • grefarăm
  • grefaserăm
  • grefasem
a II-a (voi)
  • grefați
(să)
  • grefați
  • grefați
  • grefarăți
  • grefaserăți
  • grefaseți
a III-a (ei, ele)
  • grefea
(să)
  • grefeze
  • grefau
  • grefa
  • grefaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grefare

etimologie:

  • vezi grefa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

grefa

etimologie: