2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GREBLÁRE, greblări, s. f. Acțiunea de a grebla; greblat. – V. grebla.

GREBLÁRE, greblări, s. f. Acțiunea de a grebla; greblat. – V. grebla.

greblare sf [At: DA ms / Pl: ~lări / E: grebla] Operație făcută cu grebla pentru strângerea paielor, mărunțirea bulgărilor de pământ, nivelarea solului etc. Si: greblat1.

GREBLÁRE, greblări, s. f. Acțiunea de a grebla.

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

grebla vt [At: MARIAN, Î. 16 / Pzi: ~lez / E: derivat de la greblă[1]] 1 A lucra cu grebla. 2 A curăța un loc prin strângere cu grebla Si: (reg) a potoli, a netezi. corectată

  1. În original, greșit tipărit: greblá LauraGellner

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela ceva cu grebla. – Din greblă.

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A lucra (un teren) cu grebla; a face o lucrare cu grebla; a aduna, a strînge (fînul, paiele) cu grebla.

A GREBLÁ ~éz tranz. 1) (fin, paie, gunoaie etc.) A strânge cu grebla. 2) (pământul săpat sau arat) A nivela cu grebla. 3) depr. (părul) A descâlci și aranja cu pieptenele (sau cu degetele); a pieptăna. /Din greblă

grebléz v. tr. (d. greblă). Netezesc, curăț, sfărîm cu grebla.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grebláre (gre-bla-) s. f., g.-d. art. greblắrii; pl. greblắri

grebláre s. f. (sil. -bla-), g.-d. art. greblării; pl. greblări

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. grebléz, 3 sg. și pl. grebleáză; conj. prez. sg. și pl. grebléze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: greblare
  • silabație: gre-bla-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • greblare
  • greblarea
plural
  • greblări
  • greblările
genitiv-dativ singular
  • greblări
  • greblării
plural
  • greblări
  • greblărilor
vocativ singular
plural
Intrare: grebla
  • silabație: gre-bla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grebla
  • greblare
  • greblat
  • greblatu‑
  • greblând
  • greblându‑
singular plural
  • greblea
  • greblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • greblez
(să)
  • greblez
  • greblam
  • greblai
  • greblasem
a II-a (tu)
  • greblezi
(să)
  • greblezi
  • greblai
  • greblași
  • greblaseși
a III-a (el, ea)
  • greblea
(să)
  • grebleze
  • grebla
  • greblă
  • greblase
plural I (noi)
  • greblăm
(să)
  • greblăm
  • greblam
  • greblarăm
  • greblaserăm
  • greblasem
a II-a (voi)
  • greblați
(să)
  • greblați
  • greblați
  • greblarăți
  • greblaserăți
  • greblaseți
a III-a (ei, ele)
  • greblea
(să)
  • grebleze
  • greblau
  • grebla
  • greblaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

greblare

etimologie:

  • vezi grebla
    surse: DEX '98 DEX '09

grebla

  • 1. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • greblă
    surse: DEX '09 DEX '98