GRAVURĂ, (3) gravuri, s. f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea artistică este obținută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imaginea reprodusă după o astfel de placă. – Din fr. gravure.

gravură sf [At: ODOBESCU, S. III, 61 / Pl: ~ri / E: fr gravure] 1 Gravare. 2 Gen al graficii în care imaginea artistică este obținută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul în adâncime sau în relief. 3-4 (Arta sau) tehnica gravorului (1-2). 5 Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă. 6 (Pex) Imaginea reprodusă după o gravură (5).

GRAVURĂ, (3) gravuri, s. f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea artistică este obținută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imaginea reprodusă după o astfel de placă. V. stampă. – Din fr. gravure.

GRAVURĂ, (2) gravuri, s. f. 1. Arta gravării în lemn, metal, piatră etc.; gravare. Mă pomenesc vorbindu-ți despre arta germanilor și despre gravură. ODOBESCU, S. III 61. ◊ Gravură cu acvaforte = procedeu prin care o imagine este gravată cu ajutorul acidului azotic pe o placă de cupru, plană și bine lustruită. 2. Placă de cupru sau de piatră, de oțel etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imagine reprodusă după o placă gravată; stampă. Gravurile lui Th. Aman.

GRAVURĂ s.f. 1. Arta de a grava; gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea este obținută prin reproducerea ei după o placă pe care a fost gravat desenul. 3. Placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere. ♦ Stampă. [< fr. gravure, cf. germ. Gravüre].

GRAVURĂ s. f. 1. arta de a grava; gravare. 2. gen al graficii în care imaginea este obținută prin reproducerea ei după o placă pe care a fost gravat desenul. 3. placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere. 4. imagine obținută prin gravare; stampă. (< fr. gravure)

GRAVURĂ ~i f. 1) Arta gravării; măiestria de a grava. 2) Lucrare realizată de un gravor. 3) Imagine obținută prin reproducerea de pe o placă gravată sau litografică; stampă. /<fr. gravure

gravură f. 1. arta gravorului; 2. lucru gravat, stampă.

*gravúră f. (fr. gravure). Arta de a grava. Figură făcută pin această artă, ca obișnuitele figurĭ din cărțĭ. – Curat rom. ar fi gravatură. V. clișeŭ.

gravură s. f., g.-d. art. gravurii; (plăci, stampe) pl. gravuri

gravură s. f., g.-d. art. gravurii; (plăci, stampe) pl. gravuri

gravură s. f., g.-d. art. gravurii; (plăci, stampe) pl. gravuri

GRAVURĂ s. 1. gravare. (Operația de ~.) 2. (concr.) stampă, (înv.) săpătură. (O ~ în lemn.)

GRAVURĂ s. 1. gravare. (Operația de ~.) 2. stampă, (înv.) săpătură. (O ~ în lemn.)