13 definiții pentru gravură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRAVÚRĂ, (3) gravuri, s. f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea artistică este obținută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imaginea reprodusă după o astfel de placă. – Din fr. gravure.

gravu sf [At: ODOBESCU, S. III, 61 / Pl: ~ri / E: fr gravure] 1 Gravare. 2 Gen al graficii în care imaginea artistică este obținută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul în adâncime sau în relief. 3-4 (Arta sau) tehnica gravorului (1-2). 5 Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă. 6 (Pex) Imaginea reprodusă după o gravură (5).

GRAVÚRĂ, (3) gravuri, s. f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea artistică este obținută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imaginea reprodusă după o astfel de placă. V. stampă. – Din fr. gravure.

GRAVÚRĂ, (2) gravuri, s. f. 1. Arta gravării în lemn, metal, piatră etc.; gravare. Mă pomenesc vorbindu-ți despre arta germanilor și despre gravură. ODOBESCU, S. III 61. ◊ Gravură cu acvaforte = procedeu prin care o imagine este gravată cu ajutorul acidului azotic pe o placă de cupru, plană și bine lustruită. 2. Placă de cupru sau de piatră, de oțel etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imagine reprodusă după o placă gravată; stampă. Gravurile lui Th. Aman.

GRAVÚRĂ s.f. 1. Arta de a grava; gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea este obținută prin reproducerea ei după o placă pe care a fost gravat desenul. 3. Placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere. ♦ Stampă. [< fr. gravure, cf. germ. Gravüre].

GRAVÚRĂ s. f. 1. arta de a grava; gravare. 2. gen al graficii în care imaginea este obținută prin reproducerea ei după o placă pe care a fost gravat desenul. 3. placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere. 4. imagine obținută prin gravare; stampă. (< fr. gravure)

GRAVÚRĂ ~i f. 1) Arta gravării; măiestria de a grava. 2) Lucrare realizată de un gravor. 3) Imagine obținută prin reproducerea de pe o placă gravată sau litografică; stampă. /<fr. gravure

gravură f. 1. arta gravorului; 2. lucru gravat, stampă.

*gravúră f. (fr. gravure). Arta de a grava. Figură făcută pin această artă, ca obișnuitele figurĭ din cărțĭ. – Curat rom. ar fi gravatură. V. clișeŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gravúră s. f., g.-d. art. gravúrii; (plăci, stampe) pl. gravúri

gravúră s. f., g.-d. art. gravúrii; (plăci, stampe) pl. gravúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRAVÚRĂ s. 1. gravare. (Operația de ~.) 2. (concr.) stampă, (înv.) săpătură. (O ~ în lemn.)

GRAVU s. 1. gravare. (Operația de ~.) 2. stampă, (înv.) săpătură. (O ~ în lemn.)

Intrare: gravură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gravu
  • gravura
plural
  • gravuri
  • gravurile
genitiv-dativ singular
  • gravuri
  • gravurii
plural
  • gravuri
  • gravurilor
vocativ singular
plural

gravură

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Gravură cu acvaforte = procedeu prin care o imagine este gravată cu ajutorul acidului azotic pe o placă de cupru, plană și bine lustruită.
      surse: DLRLC
  • 2. (numai) singular Gen al graficii în care imaginea artistică este obținută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief.
    surse: DEX '09 DN
    • 2.1. Arta sau tehnica gravorului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Mă pomenesc vorbindu-ți despre arta germanilor și despre gravură. ODOBESCU, S. III 61.
        surse: DLRLC
  • 3. Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: