GRATULAȚIUNE s.f. v. gratulație.

gratulați(un)e f. felicitare.

*gratulațiúne f. (germ. gratulation, d. lat. gratulátio, -ónis). Trans. Bucov. Felicitare. – Și -áție și -áre.

GRATULAȚIE, gratulații, s. f. (Rar) Felicitare. – Din lat. gratulatio.

gratulație sf [At: DN² / Pl: ~ii / E: lat gratulatio] (Asr) 1-2 Gratulare (1-2).

GRATULAȚIE, gratulații, s. f. (Astăzi rar) Felicitare. – Din lat. gratulatio.

GRATULAȚIE s.f. (Rar) Gratulare, felicitare. [Gen. -iei, var. gratulațiune s.f.. / cf. germ. Gratulation, it. gratulazione].

GRATULAȚIE s. f. gratulare. (< lat. gratulatio)

gratulație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. gratulația (desp. -ți-a), g.-d. art. gratulației; pl. gratulații, art. gratulațiile (desp. -ți-i-)

gratulație (rar) (-ți-e) s. f., art. gratulația (-ți-a), g.-d. art. gratulației; pl. gratulații, art. gratulațiile (-ți-i-)

gratulație s. f. (sil. -ți-e), art. gratulația (sil. -ți-a), g.-d. art. gratulației; pl. gratulații, art. gratulațiile (sil. -ți-i-)

gratulațiúne, gratulațiuni, s.f. (înv.) Felicitare: „…când voi prin adresa voastră de gratulațiune cu ocazia anului nou, curgeți cu una inimă plină de cele mai evlaviasă sămțiri…” (Koman, 1937: 30). – Din germ. gratulation (Scriban).