13 definiții pentru felicitare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

felicitare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: felicita] 1 Adresare a unor cuvinte de laudă pentru un succes obținut. 2 Urare de fericire făcută cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc. 3 (Ccr) Bilet, scrisoare, ilustrată etc. special imprimate prin care cineva este felicitat.

FELICITÁRE, felicitări, s. f. Acțiunea de a felicita și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Ilustrată (special imprimată) prin care cineva este felicitat. – V. felicita.

FELICITÁRE, felicitări, s. f. Acțiunea de a felicita și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Bilet, scrisoare, carte de vizită, ilustrată, special imprimate, prin care cineva este felicitat. – V. felicita.

FELICITÁRE, felicitări, s. f. Acțiunea de a felicita; laudă pentru un succes sau urare de succes, de fericire etc. Scrisoare de felicitare.Îți mulțumesc pentru felicitările ce mi-ai trimes de sărbători și pentru urările amicale ce faci în privirea sănătăței și a hărnicii mele. ALECSANDRI, S. 119. ♦ (Concretizat) Bilet, scrisoare, carte de vizită etc. prin care cineva e felicitat.

FELICITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) felicita; laudă, urare de succes, de fericire etc. ♦ Scrisoare adresată cuiva pentru a-l felicita. [< felicita].

FELICITÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) felicita. 2. scrisoare adresată cuiva pentru a-l felicita. (< felicita)

FELICITÁRE ~ări f. 1) v. A FELICITA. 2) Ilustrată prin care cineva este felicitat cu o anumită ocazie. [G.-D. felicitării] /v. a felicita

felicitáre-mărțișór s. f. Plic cu o felicitare conținând un mărțișor ◊ „Ieri a început producția de felicitări-mărțișoare contractate pentru această primăvară.” I.B. 5 II 74 p. 1 (din felicitare + mărțișor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

felicitáre s. f., g.-d. art. felicitắrii; pl. felicitắri

felicitáre s. f., g.-d. art. felicitării; pl. felicitări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FELICITÁRE s. (înv. și glumeț) congratulare, congratulație, (înv.) hiritiseală, hiritisire, (grecism înv.) sinhariticon, (fam.) gratulare. (~ cuiva pentru succesele dobândite.)

FELICITARE s. (înv. și glumeț) congratulare, congratulație, (înv.) gratulare, hiritiseală, hiritisire, (grecism înv.) sinhariticon. (~ cuiva pentru succesele dobîndite.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

felicitare, felicitări s. f. (intl.) 1. citație la poliție. 2. sentință de condamnare penală.

Intrare: felicitare
felicitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • felicitare
  • felicitarea
plural
  • felicitări
  • felicitările
genitiv-dativ singular
  • felicitări
  • felicitării
plural
  • felicitări
  • felicitărilor
vocativ singular
plural

felicitare

  • 1. Acțiunea de a felicita și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Scrisoare de felicitare.
      surse: DLRLC
    • Îți mulțumesc pentru felicitările ce mi-ai trimes de sărbători și pentru urările amicale ce faci în privirea sănătăței și a hărnicii mele. ALECSANDRI, S. 119.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Ilustrată (special imprimată) prin care cineva este felicitat.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi felicita
    surse: DEX '09 DEX '98 DN